De curând, am primit de la prietena mea, Marlena Braester - poetă de limbă franceză, stabilită în Haifa, Israel -, o poezie inspirată de prima fotografie din seria atașată:
Poème en réponse à ta photo du labyrinthe vertical
Le moi en dérive multiple
spire après spire
résonance approfondie vers le haut
encore un bond
et encore un
chute renversée
se déroulent les spires
en harmonie piégée
par le vertige
cohérent comme la lumière
la dernière spire coule comme un filet
vers la fin des temps
O fotografie și o poezie au neapărată nevoie una de cealaltă pentru a exista?
Nu, dar împreună creează o formă de artă cu totul nouă. Fiecare este independentă, însă, atunci când se unesc, consider că își multiplică impactul emoțional.
Devin o PoemaFoto.
Fotografia
Imaginile sparg barierele lingvistice pentru că nu au nevoie de cuvinte. Ele transmit o poveste într-o fracțiune de secundă. Este binecunoscută afirmația "o imagine valorează cât o mie de cuvinte", despre care am aflat că are la origine un proverb chinezesc.
Poezia
Cuvintele bine alese construiesc cadre vizuale unice în mintea cititorului. Textul poate exprima concepte filosofice, uneori greu de surprins într-un cadru static.
Ce se întâmplă când le punem împreună (Sinergia)
Poezia poate ghida privirea către un detaliu ascuns din fotografie. Versul poate oferi ritm și sunet unei imagini altfel tăcute.
Fotografia abstractă în alb-negru depășește, în acest caz, rolul de simplă perspectivă arhitecturală, devenind o metaforă a existenței.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
