Copiii spun vorbe de duh la fel de uşor precum respiră. Fără teamă, fără ruşine, fără milă. Murmură de multe ori vorbe numai de ei ştiute şi cântă despre lumea lor, cântece din tărâmul de nicăieri...
Spun asta pentru că, poate n-o să mă credeţi, dar şi eu am fost un copil vorbăreţ şi un mare meloman deopotrivă. La doar trei ani, cântam de zor oricui era dispus să mă asculte "În viaţa mea e soare", în cele mai amare vremuri, de care cu toţii ne ferim să ne aducem aminte. Cum de se întâmplă să am asemenea amintiri timpurii? Ei bine, le-am împrumutat, de pe banda de magnetofon a părinţilor mei...
Astăzi, am ajuns să-mi reproşez aproape zilnic că nu sunt în stare să mă smulg puţin rutinei zilnice pentru a-mi înregistra, la rândul meu, odorul. Ori pentru a nota toate câte îmi înşiră cu atâta patos acum, la cei cinci anişori ai lui. "Notează tot! O să le uiţi, şi e păcat!" îmi reaminteşte mama, făcând vorbire despre zicerile de duh ale celui mai iubit dintre nepoţei.
Aşa că n-am prea avut de ales, şi am încropit o colecţie de asemenea... mărgărite. Apoi m-am gândit mult unde ar fi mai nimerit să ascund aşa o nepreţuită comoară şi m-am hotărât s-o fac aici, printre prieteni...
Cum nu ştiu cu care dintre ele să încep, am s-o consemnez pe cea pe care mi-a spus-o chiar aseară, înainte de culcare.
- Mami, noi suntem săraci? mă întreabă, ca din senin.
- Aşa şi aşa...
- Cum să facem să nu mai fim? intuieşte de îndată adevăratul răspuns.
- Habar n-am, spune tu! bat în retragere, ca de fiecare dată când problema e mult prea dureroasă pentru a fi dezbătută în plen.
Dintr-o dată îl văd că se luminează:
- Ştiu! Am găsit soluţia: avem nevoie de o maşină de făcut bani! Cum de nu m-am gândit până acum la asta? O să inventez una!
Discuţia a continuat, de bună seamă. Am încercat, fără spor însă, să-i scot din cap micului ilegalist această preocupare excesivă pentru bani. Copiii n-ar trebui să aibă grija lor...
După ce a adormit, am descins amuzată în dormitor pentru a-i povesti stimabilului său tată cum are de gând juniorul să ne facă rost de vilă cu piscină. Aici am dat de alt revoluţionar care avea o idee şi mai năstruşnică: să desfiinţeze banii, la nivel mondial. Cică oricum nu mai reflectă valoarea, ci doar nevoia.
Notă: Sînziana Popescu este creatoarea Tărâmului lui Andilandi, un mini-portal pentru părinţi şi copii.