Cum era? Cam aşa - amintiri din anii comunismului [românesc] -

Citiţi o cronică a acestei cărţi.

La alcătuirea acestui volum participă Mihai Şora, Vintilă Mihăilescu, Dumitru Radu Popa, Rodica Zafiu, Ioana Pârvulescu, Răzvan Petrescu, George Astaloş, Sanda Golopenţia, Vladimir Tismăneanu, Bogdan Ghiu, Mircea Horia Simionescu, Adriana Babeţi, Angela Cozea, Doina Jela, Liviu Papadima, Sorin Antohi, Ştefan Anastasiu, Ioan Groşan, Ioan T. Morar, Andrei Codrescu, Şerban Foarţă, Traian Ungureanu, Afra H şi Călin-Andrei Mihăilescu. Ei îşi şi vă amintesc aici de vremea în care comunismul ne prinsese naţia în foc încrucişat cu balcanismul, în care omagiile fierbinţi ţineau loc de mic dejun, griul - de culori, soldaţii - de muncitori, elevii - de ţărani - de carne de tun, în care securistul suna întotdeauna de douăsprezece ori, copiii erau împinşi, tot înainte, să se grăbească înspre adulterul cu viaţa matură pentru ca, odată ajunşi acolo, să fie infantilizaţi în vată de sticlă, în care rotaţia cadrelor şi absurdul mecanic de pe lângă circul de partid şi de stat ameţea şueta desuetă, coada la mai orice împieliţa umbra naţiei expuse diverselor forme de iradiere stalinistă, în care cinismul, bancul şi neputinţa închipuiau uniunea slăbiciunilor în stat, iar tremuratul - expresia resentimentului românesc al fiinţei. Cu îngeri noi şi demoni vechi, la bună amintire, aşadar!

Fadeev, Fata cu părul cărunt, Cazacii de pe Don, Norman Wisdom, sufertaş, Duba Neagră, baia comunală, motoreta ILO, bicicleta Wanderer... teatru radiofonic, "Unda veselă", "Cine ştie, câştigă?", revista Urzica, covrigi cu iaurt, "Dialog la distanţă", căpăţâni de zahăr candel, Alexandru Stark, "Metronom"-Chiriac, la Europa liberă, magnetofonul Tesla, "Şoferul de la ONT conduce maşina în zbor", cordeluţă, matricolă şi uniformă, portocale în foiţă Jaffa, remaiem ciorapi, plăpumărese, spălătorese, birjari, pantofi cu talpă de crep, malagambişti, sugative, "Marina-Marina-Marina", şoşoni, foto-minut, caramele, formaţia Mondial, "Daţi-vă cu DTT, să vedeţi ce bine e", balul de la Arhitectură, Liviu Ciulei, Ţiriac, Năstase, coteleapelordunării, "tacâmuri", salam cu soia, cafea cu năut, "schlafensiedeutsch", Doi Mai, Vama Veche, blatul pe tren, defilarea de 23 August, aia de 1 Mai, crenvurşti cu muştar, Goma, Negoiţescu, SLOMR, Popa Calciu, Dorin Tudoran; Virginia, Select, Carpaţi (de Sfântu Gheorghe, nu de Râmnicu Sărat), Zamfir, Dolănescu; duminici fără maşini cu numere pare, cu numere impare.

Acum câţiva ani, un gentil necunoscut mi-a trimis următoarea colecţie anonimă, colectivă, multiplă şi stratificată de amintiri din anii comunismului românesc:

... Maresiev, Galia Koroliova, Alexandr Matrosov, Pavlik, Stahanov, Valeri Cikalov, Ivan Budionîi, Ceapaev. Mai vreţi? Vodopianov, Ostrovski (ăla cu Aşa s-a călit oţelul), Fadeev, Comunistul, Fata cu părul cărunt, Libelula, Piati minuuuut... Alarmă în munţi, Sadko, Cazacii de pe Don, Tamara Makarova, Vesna, Kalman Latabar, Alerg după o stea, Norman Wisdom... sufertaş, Duba Neagră, baia comunală, motoreta Puch, motoreta ILO, bicicleta Wanderer, Submarinul Dox, stamba, ţesătura anti-jeg, burtiere, pantofi cu talpă de rafie/paie, sandale cu talpă de lemn, cafeaua Meinl, ghetele de baschet ceheşti, chinezeşti, ceasuri Schaffhausen, Doxa, Telus, geamgii, iaurgii, lăptari, zarzavagii, sacagii, tocilari, săpunul Cheia, magiunul fiert în conforca din curte, "Cleopatra, ochii-ţi ard ca flacăra!", "Cumpăraţi curent de la IREB!", "Daţi copiilor bomboane!", staţia de radioficare, duşumele de lut, pantaloni de doc, fotbal cu nasturi, bluze de nailon străvezii prin care se zăreau bretelele de la sutien şi şuncile de la talie, legături de schi "Kandahar", pantalonul-pană, pantalonii pescăreşti, frizură-periuţă, vase de bucătărie emailate, discurile "Elite special", patefonul cu ac, gramofonul, rufe îngheţate, puse iarna afară la uscat, caimac, chiloţi de diftină, ierbar, "Ana, Luca şi cu Dej bagă spaima în burgheji", mingi de cârpă, raglan de gabardină serj, turbănel, baticuri, pantofi de la "Dermata", pantofi de la "Guban", drot de făcut bucle, IJ-urile, "Ramona-Ramona", Miluţă Gheorghiu...

... scrobeală de rufe. Albăstreala de rufe se numea (cel puţin la Focşani) "sineală". "Colecţia de 15 lei", "doxuri", spirt medicinal pe post de after shave, briantină din ulei de nuc... fustă soleil, combinezon de crepdeşin, mânecuţe tricotate pe cinci andrele, bocanci cu blacheuri, tocuri luichenz, cazacă, bolerou, decolteu encoeur, decolteu en bateau, perdeluţe de marchizet, cuvertură de pluş roşu sau verde, carpete de chilim, telefoane (cozi rulate peste urechi), tuns nemţeşte, "Ora veselă" cu Stroe şi Vasilache. "Alo, aici e Stroe / şi roagă să-i daţi voie / o clipă să vă-nveselească / să glumească iar cu voi". Schmoll Pasta, Gladys, Frank Cafea, "Bob, Bob, e-un săpun /Bob, Bob, cel mai bun, / Bob, Bob, ideal, / un săpun fenomenal.", "Hau, hau, hau, la Sabego!", "Johnny e-un băiat de treabă / toată lumea se întreabă / cum de e atât de negru şi lucios. Toată ziua-n ascensor / ba mă sui, ba mă cobor, / sunt (firul conducător?) sus, jos şi iar sus...". Balene, clame, invizibile, fileu (de păr) rulou, tunsoare à la garçonne, coafură paj, coafură à la Alida Vali, scandal (corset), ciorapi de muslin, ciorapi tricotaţi, ciorapi de mătase naturală Kunert, jambiere, cache-nez (atunci când am întrebat în clasa I primară cine mi-a luat cache-nez-ul vernil, o colegă mi-a spus că nu înţelege evreieşte). "Femeia, eterna poveste, / Nu-ntreba cine este, / ci iubeşte-o mereu. / Iubesc femeia /de dor nebună / blondă sau brună, / îmi e totuna... Să nu iubeşti prea mult femeia...". "Căsuţa noastră / cuibuşor de nebunii / te aşteaptă ca să vii...". Îngheţată pe băţ, ruşi cu ceapă, nechezol, telemea de paişpe, fraţii Petreuş, adidaşi, brânză regală, patricieni, vată de zahăr (pe băţ), stofă pe puncte, loden, transperante, briz-bizuri, "La patru paşi de o excursie", "Cerbul de aur", "Steaua fără nume", "Floarea din grădină", "Crizantema de aur", "Daniela şi Aşchiuţă", "Căpitanul Val-Vârtej", "La leul şi cârnatul", "La trei ochi sub plapumă", "Pariziana", "Roata lumii", Teatrul Mogador, Popeşti-Leordeni, Bumbeşti- Livezeni, Salva-Vişeu şi "hei-rup"-urile de rigoare....

...teatru radiofonic, Iosif Sava, "Unda veselă", "Cine ştie câştigă", revista Urzica, revista Secolul XX, revista Magazin istoric, covrigi cu iaurt, "Dialog la distanţă", căpăţâni de zahăr candel, Alexandru Stark, "Metronom"-Chiriac, la Europa liberă, radio Luxemburg, "Timur şi băieţii lui", "Los Paraguayos" în turneu, magnetofonul Tesla, "Şoferul de la ONT conduce maşina în zbor", ceaiurile cu lumina stinsă şi Pink Floyd, şniţel la pachet în drum spre tabară, cordeluţă, matricolă şi uniformă, studenţii de la arhitectură pictând icoane pe geamurile de la "Ion Mincu" în iarna lui '68, portocale în foiţă Jaffa, remaiem ciorapi, formaţia Mondial, şedinţele de exmatriculare ale celor care plecau cu părinţii în Israel ori Germania, formularele mici, formularele mari, "Daţi-vă cu DTT, să vedeţi ce bine e", balul de la Arhitectură, Liviu Ciulei, Ţiriac şi Năstase, mănuşile cu vârfurile tăiate să poţi ţine Rotringul în mână atunci când desenezi în atelier la Mincu, Festivalul de Jazz de la Sibiu şi Johnny Răducanu, "Ambasadorii prieteniei", corurile americane, "Macarale, râd în soare argintii", prietenii plecând în Israel, Ricky Dandel, au intrat ruşii în Cehoslovacia, unt, făină, pâine, zahăr şi ulei pe cartelă, ouă roşii cu matza, pantaloni supraelastici, coteleapelordunării, "tacâmuri", salam cu soia, cafea cu năut, îmbrăcat "din pachet", "schlafensiedeutsch", Doi Mai, Vama Veche, blatul pe tren de la Războieni, autostop, colecţia romanului de 5 lei, Seder la sinagoga de pe strada Şcolii, cantonamentele echipei de volei, încălzit apa pe reşou, nu poţi lua premiul unu cu aşa un nume, dar trebuie să ştii, aşa, neoficial, că eşti cea mai cea, "Tanţa şi Costel", Zizi Şerban, studenţii din Vietnam, make-love-not-war, repartiţia la ţară, Gluvilact la de cinci ori preţul, Radu Vulpescu, subtextele din Elisabeta I la Bulandra, Marin Moraru şi Toma Caragiu, şopârliţa liberă, Miriam Răducanu, Gheorghe Căciuleanu, Ioan Grigorescu....

... la Canal, la stuf, la Sighet, în gulaguri la dracu-n praznic - la Magadan, Vorkuta, Kolâma -, la Jilava, la Aiud, plumb la Baia Sprie, excese asiatice la Piteşti, apoi clinicile psihiatrice speciale, de modelat disidenţi...

... ceaun din fontă, cravata de pionier, borcanele borţoase cu bomboane sticloase de toate culorile, alviţă ciubuc, sirop de 50 de bani, casata de la cofetăria din centru, statuia lui Vasile Roaită, şosete trei-sferturi cu pompoane, fuste din tergal, penare din lemn, costume de baie croşetate de mână, evantai din pene de struţ, hârtie albastră de învelit caietele, păr pe moaţe, fier de călcat cu cărbuni încinşi, plutele de pe Bistriţa, aparatele de radio cât dulapul, bentiţa albă regulamentară, uniformele şcolare bleumarin cu guleraş alb, tocul cu peniţă, săniile trase de cai, galoşii, butoiul în care se adună apa de ploaie pentru spălat părul, Wundertopf, dunga dintre perete şi tavan, îndopatul gâştelor, jocul cu cercul, bocitoarele de la cimitir, fragi cu smântână, fetele care, în lipsa fardului, îşi ciupeau obrajii "să-şi facă bujori", portocala anuală adusă de Moş Gerilă, televiziunea alb-negru, farfuriile din porţelan vechi legate cu sârmă, dopurile din cocean, acul de remaiat ciorapi, unt în frunză de brusture (sau de viţă), creionul chimic, cojile de mere pe plita încinsă, gutuile puse la copt pe dulap, manşonul, George Vraca, aşternuturi brodate de mână, căni de tablă, ulei de ricin pentru gene frumoase, jupoane, L. Sturdza-Bulandra, indigo, scrisori scrise de mână, plăpumărese, spălătorese, birjari, pantofi cu talpă de crep, malagambişti, sugative, "Marina-Marina-Marina", şoşoni, foto-minut, caramele, primii ciorapi de mătase cu dungă şi talon, manichiurista care vine acasă, piaţa cu găinile în coteţe de lemn, Orăşelul Copiilor, Ion Dacian, umbreluţe de soare din dantelă, moda dinţilor de aur, căciuli ruseşti cu urechi, fâşuri, cicoare, sfeşnicele de Şabat păstrate în catifea vişinie cu broderie din fir aurit, somierele, şifonierele cu oglinzi groase de cristal, combinezoane din nailon, parfum de trandafiri bulgăresc în sticle în formă de maşinuţă (se deschide pe la eşapament), păpuşi din cârpă, sifoane din sticlă colorată, maşina de tocat carne, covata de frământat aluatul, cazanul de fiert rufe; maşina de cusut cu pedală din fier forjat, pe care scria "Singer", geamuri cu flori de gheaţă, omul de zapadă cu cărbuni în loc de nasturi, teracota fierbinte, în faţa prăvăliilor se stropeşte trotuarul cu apă, să nu se adune praful, Cireşarii, bibelouri, statuia lui Lenin, cobiliţele de care atârnau cofele cu mere murate, cocoşei din zahăr ars, "mileuri" din borangic şi dantelă, cişmeaua de pe stradă, borş în borcan sau în sticlă de lapte, trăsuri, ospăţul cu ţurţuri de gheaţă, sutienele "fără capac", murăturile din beci, gogoşarii, varza, soba cu lemne, lumina misterioasă a lămpii cu gaz, fotografiile de familie, alb-negru: mătuşi cu pălării, unchi ţepeni, bunici severi, flaşneta din faţa teatrului, papagalul cu norocul în cioc, Celentano, defilarea de 23 August, aia de 1 Mai, crenvurşti cu muştar, mititei la grătar în Parcul Libertăţii, cireşele-cercei la urechi, gara cu zgomote şi miros de despărţire...

... da' de pufoaicele alea cenuşii ce zici? Şi de apărătoarele de ploaie de cap de damă pliabile (nu ştiu dacă ordinea atributelor e bună...), alea care arată ca o pungă de plastic cu două bretele, numai bună s-o pui peste un permanent proaspăt.... Ce zici de helancă? De geaca dermă bărbaţi? De izmenele de damă chinezeşti, flauşate, roz sau vernil, transformate cu abilitate în căciuli de damă "moderne"?... de pixurile de la expoziţia americană, de Avaramu, văzut de nu ştiu câte ori, de Vandana (un film despre dragoste şi transplant de organe)... de traducătoarea de la cinematecă... de taxiurile "Pobeda" - dar şi de ceasurile "Pobeda"... de merdenelele din Kogălniceanu, de cremşniturile de la Casata?...

... un Gründig cât un sicriu, aşternuturi brodate de mână, lăsate "pentru copiii voştri", şi nu ştiu cum să fac să le arunc fără să se prindă consoarta. Rita Pavone, cravata de pionier... cu colţurile roase, făcute ferfeniţă. Distincţiile pioniereşti clasa I şi a II-a, Autobuz Mao-tze-dun, insignele FGMA, FGAPS; laleleee, laleleeeee; macarale; când la trap, când la galop; Dorina Drăghici, Maria Lătăreţu, Sergiu Malagamba, Trio Caban, Trio Grigoriu, TARS; ZIS; ZIM; Molotov; GAZ; MAZ; mingi din crep; biciclete MIFA, MOVE, Tatraplan; legea 324; Ion Talianu, Calboreanu, "Călimara cu cerneală", Cinema Muncitoru, Fory Etterle, badanagii, spoitori, bulibaşă, chimir; miliţia economică, Jean Marais, Raf Valone, Luigi Ionescu, Scânteia pionierului, Teatrul Ţăndărică, Teatrul Licurici; Gabriel Popescu şi Alexandru Demetriad la închisoare pentru homosexualitate; Arta Florescu, ţigări Naţionale sau Olt/Mureş pentru bunica, de un leu; salicilat; penicilină uleioasă, festivalul tineretului, lipii...

... minţi ca o gazetă americană, "Cavit 9" pentru pofta de mâncare, te-slăvim-Românie-pământ-părintesc, pronosport ("Pentru tine, pentru sport, Loto pronosport"), loz-în-plic-dai-3-lei-şi-iei-nimic, bomboane agricole, fondante, parizer, icre de Manciuria, cartofi noi, îngheţată pe băţ, la microfon Noël Bernard, artista poporului Lica Gheorghiu, mişto-nasol-gagiu intră în vernacular, controverse la curul lui Graur, filme "psihologice" sovietice, Zboară cocorii, Al patruzeci şi unulea, filme lacrimogene italieneşti, Alain Delon... pe care l-am trădat cu Simon Templar, alias "The Saint", rochiţa de catifea, trening, bascheţi, îmbrăcăminte de la "pachet", pantofi Guban, poşete "plic", pantaloni evazaţi, covoare "Răpirea din serai", scrumiere în formă de peşte, ghiuluri, tablouri cu sirene - marfă de contrabandă adusă de vaporenii întreprinzători şi connoisseurs de rafinamente proletcultiste. "De câte ori ascult tangoul de demult", "Trandafirii tăi", Beng beng, "Unde ie iluziile mele care le-am avut?", "Ţărăncuţă, ţărăncuţă"; "My, my, my Delilah", breton Beatles, clasificarea muzicii în uşoară, grea şi populară, primele auto(de)serviri, "Dialog la distanţă", telefoane cuplate, program de apă caldă, decreţei, creioane chimice şi HB, ascuţitori chinezeşti, noile uniforme şcolare, tovarăşa dirigintă, mărţişoare, cadouri de 8 martie, plocoane pentru scutiri la educaţie fizică, "Snagov" fumat în WC-ul cimitirului tinereţii mele, panglica obligatorie, braga şi plăcintele dobrogene, frigider "Zil", aspirator "Buran", camera "Laika", poze cu dedicaţie pe verso, Vaillant, Pif le chien, Revista mea, Paris Match...

... Bulă şi bancuri cu cutremurul; căderea templelor profiterolului (Nestor, Scala, Casata), BT-uri, sticla de bere tip CAER, cico, prăjituri cu nume antiapetisante: "Buturuga", "Cartof" (delicios, plin cu nucă), "Buzdugan cu frişcă", "Ora 12"; "de la comunişti învăţăm cutezanţa"... Maria Tănase, Fărâmiţă Lambru, "Inel, inel de aur, cu piatră la mijloc, eu te-am iubit, copilo, dar n-am avut noroc", "Sui-te mamă sus pe cruce să vezi duba cum mă duce", stewardesele de pe ITB, blatul studenţesc la teatre, blaturi albe sau negre la clasa I; naşul şi supracontrolul; cursuri de socialism ştiinţific, cartuşul de Kent şi sticla de whisky, chibrituri care nu se aprindeau, palincă, Bloody Mary, nescafé cu apă minerală, "Noapte bună, copii...". Un' doi trei la perete stai: faţea (de-a v-aţi ascunselea), baba-oarba, castelul, raţele şi vânătorii, ţară-ţară, vrem ostaşi, leapşa, sticluţa cu otravă, pac-pac, hoţii şi vardiştii (Cu faţa lipită, lipită zid, să ştie copilul ce-nseamnă Partid!). Trombon, popa-prostu', tabinet, renţ, whist, canastă; remi (pietre) şi yams, şi Monopoly, şi domino...

... Virginia, Select, Carpaţi (de Sfântu Gheorghe, nu de Râmnicu Sărat), Plugar, Tractor, Bucium, Rarău; Zamfir, Benone, Irina Loghin, Dolănescu; de la 5 lei în sus, Litoral, Amiral, Snagov; invazia albaneză (Arberia şi altele) şi chinezească (Torch, Ancient Porcelain, Double Horse) de pe lângă BT-uri; "Sfatul medicului - gripa"; muncă voluntară la "Polivalentă", concerte Phoenix, folk, Dan Aldea şi Sfinxul cu mugul, Cenaclul Flacăra; articolul 400-foc-continuu, Pacepa, sandviciuri fără unt şi fără brânză, nu lumină, nu gaze; parizer prăjit ("unde sunt cârnăciorii din obsedantul deceniu?"); Cristian Ţopescu şi handbalul patriotic; "Maiestate de vizitat", "România a ales: socialism, pace, progres!"; Goma, Negoiţescu, SLOMR, Popa Calciu, Dorin Tudoran; duminici fără maşini cu numere pare; cu numere impare. Europa liberă forever - Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Ion Ioanid, Emil Georgescu, Nae Constantin Munteanu, Gelu Ionescu, Emil Hurezeanu, Raluca Petrulian; închiderea cluburilor de bridge; avorturile - iar interzise; cozi peste cozi; prigoana meditaţioniştilor transcendentali; Covagin, spumă de drojdie, lichior de ouă, coneac Triumpf, cabernet cu pepsi, căpşunică, zaibăr, whisky Brădet ("învechire naturală în butoaie de stejar"), Săniuţă, "Doi ochi albaştri", "Adio, mamă!". Nu contează, Jean boxează.

... minunat inventarul planetei pe care am fost cu toţii mai mult sau mai puţin contemporani, mai mult sau mai puţin vecini. Pentru aceia care s-au strămutat în lumi mai sofisticate, am veşti: alviţa se poate mânca şi acum, mititeii fripţi pe grătar, în parcuri, de asemenea. Au dispărut doar merele murate şi braga. Hârtia albastră de învelit caietele se vinde şi se foloseşte şi azi, la concurenţă cu învelitorile de plastic. Bocitoarele sunt prezente şi azi la înmormântări, mai ales (dar nu numai) la ţară. Plăpumăresele continuă să facă plăpumi la domiciliu. Se mănâncă şi azi caramele tip Stolwerk. Manichiuristele şi pedichiuristele pensionate prestează servicii la domiciliul clienţilor. Orăşelul Copiilor supravieţuieşte în mizerie. Mulţi se fălesc cu dinţii lor de aur. Există somiere, sifoane din sticlă colorată, maşini de tocat carne şi mai ales geamuri cu flori de gheaţă în casele prost încălzite. În faţa prăvăliilor se stropeşte trotuarul cu apă. Bibelouri se cumpără cu ghiotura, figurine, căţei, căluţi şi altele asemenea şi se expun ostentativ în vitrina din sufragerie. Nivea, în aceleaşi cutii plate, albastre, este o cremă mai scumpă decât multe altele. Anunţul "borş proaspăt" poate fi citit la multe ferestre, mai ales de subsol. Murăturile din beci, sobele cu lemne supravieţuiesc, de asemenea, în multe case. Şi mai avem, mai avem... closete în fundul curţii la ţară, copii înfăşaţi strâns, ţigănci care ghicesc în palmă, în ghioc şi în cărţi, babe care leagă şi dezleagă farmece, uniforme cu guleraş, fundă şi şorţuleţ şi felurite alte relicve ale străvechii civilizaţii daco-romane.

(Cu mulţumiri celor care şi-au amintit, aflaţi acum în Canada, Germania, Israel, România şi Statele Unite).

Primind această tablă de materii a patru decenii de supravieţuire românească, i-am răspuns fără preget expeditorului, întrebându-l dacă are ceva împotriva publicării ei. Dar acela, cuminte, n-a vrut să-mi răspundă. Cum am putut vedea mai în urmă, nu sunt singurul care crede că, prin caznele melancoliei, râs dezarmant, uimire ori dezgust, enumerarea de mai sus închipuie esenţa unei lumi aproape-apuse.

Luaţi restul acestui volum ca pe o serie de note de subsol personale, scrise de intelectuali români, unii rămaşi în ţară, alţii plecaţi, care mai puţin tineri, care mai mult, care mai neanomim decât celălalt. Ei îşi amintesc aici de vremea în care comunismul ne prinsese naţia în foc încrucişat cu balcanismul, în care omagiile fierbinţi ţineau loc de mic dejun, griul - de culori, soldaţii - de muncitori, elevii - de ţărani - de carne de tun, în care securistul suna întotdeauna de douăsprezece ori, copiii erau împinşi, tot înainte, să se grăbească înspre adulterul cu viaţa matură pentru ca, odată ajunşi acolo, să fie infantilizaţi în vată de sticlă, în care rotaţia cadrelor şi absurdul mecanic de la circul de partid şi de stat ameţea şueta desuetă, coada la mai orice era umbra împieliţată a naţiei expuse diverselor forme de iradiere stalinistă, în care cinismul, bancul şi neputinţa închipuiau uniunea slăbiciunilor în stat, iar tremuratul părea expresia proprie a resentimentului românesc al fiinţei.

Întrucât fiecăruia dintre participanţi i-a căzut în poală câte o literă, prin tragere la sorţi, volumul urmează dezordinea rânduită a alfabetului. Copiii mei, Ilinca şi Andrei, inocenţii de serviciu, au tras, dintr-o căciulă, litere, şi, dintr-alta, numele autorilor pe care îi veţi citi mai jos. Le mulţumesc lor, lui Ştefan Anastasiu pentru ilustraţii şi Cristinei Ionică pentru ajutorul editorial.

Cum era? Cam aşa... este caleidoscopul alcătuit din răspunsurile celor douăzeci şi patru de memorialişti; ele nu se sinchisesc cine ştie ce de clasificările nutrite din vreo imagine cuprinzătoare a României comuniste - căci generalizarea, care pe vremea aceea ne apăra, cu patima năravului, de urgia şi de lipsa concretului, nu ar fi acum decât o neghioabă etichetă de îngropăciune a trecutului. Cum procesele comunismului continuă să fie amânate şi diluate, acestea se împărtăşesc din amânarea şi diluarea ce constituiau trăsături centrale ale vieţii sub comunism. Nu judecăţi, ci amintiri - personale, particulare, vii şi, uneori, revelatorii - veţi găsi în această carte ce vă invită să rememorăm împreună o epocă pe care nu o putem lăsa să se îndepărteze de noi, cu una, cu două.

Cu îngeri noi şi demoni vechi, la bună amintire, aşadar!

Călin-Andrei Mihăilescu

Aşa mi-a fost pesemne dat: să mă întorc la obârşie în acelaşi fel în care, printr-o infimă fisură în lanţul continuu al curgerii timpului, am plecat din ţară, licenţiat cu brio şi proaspăt căsătorit, cu "serviciul militar" satisfăcut şi cu două burse de studii în buzunar - şi, evident (deşi nebănuit în desfăşurarea lui efectivă), cu viitorul în faţă.

Să precizăm întâi momentul plecării: prima săptămână a anului 1939. Îmi făcusem, într-adevăr, serviciul militar concomitent cu ultimul an de facultate, ca să am trecutul la spate, iar viitorul să-mi fie liber de orice obligaţii. În afară de faptul că mă voi căsători, nu aveam nicio altă certitudine în privinţa acestui viitor - cu excepţia totuşi a celor două burse care urmau să ne asigure, atât mie, cât şi viitoarei mele soţii, mijloacele de existenţă pentru anul universitar în curs.

Cât priveşte bursele acestea, ele ne-au căzut plocon din cer. Nu intraseră deloc în calculele noastre de viitor. Mai mult: nu fuseseră nici măcar solicitate de vreunul dintre noi. Se legau însă de o întâmplare punctuală, petrecută cu mai bine de patru ani în urmă, la liceul "Constantin Diaconovici-Loga" din Timişoara - care întâmplare, de altfel, s-ar fi putut tot atât de bine să nici nu fi avut loc, din mii de motive indiscernabile şi aleatorii, dar în urma căreia s-a brodit să primesc un premiu de excelenţă al "Institutului Francez" din Bucureşti, ceea ce avea să aibă urmări nebănuite. Premiul acela - de care se-nţelege de la sine că m-am bucurat când l-am primit (în preajma bacalaureatului) - a fost repede uitat în forfota Capitalei, unde venisem nu doar eu, ci, ca din întâmplare, şi viitoarea mea soţie (niciunul dintre noi nebănuind atunci că urma să străbatem împreună întreg lungul-vieţii), întru continuarea studiilor.

Se vede treaba că, deşi îl uitasem, "premiul" (ca să-i zic aşa) nu m-a uitat pe mine. Într-adevăr, la sfârşitul ciclului universitar îmi doream o bursă care să-mi permită să studiez în continuare filosofia cu Heidegger, ceea ce, desigur, ar fi implicat demersuri nenumărate, necesitând un timp îndelungat, fără certitudinea unei reuşite. Izbânda, neaşteptată, s-a datorat unui micro-eveniment de mult uitat: profesorul meu de franceză, Marcel Griffoin, ne-a invitat, pe mine şi pe alţi doi colegi ai mei, să venim la şcoală în Dumineca de Florii 1934, la un concurs organizat de Institutul Francez din Bucureşti. Cum îl simpatizam şi nu voiam să-l supăr, am renunţat la prima mea zi de vacanţă şi m-am dus la şcoală... Efectul - după mai bine de patru ani plini de "descoperiri", una mai uluitoare decât alta, cum sunt toate descoperirile tinereţii de-abia ieşite din adolescenţă - îl poate bănui cineva? Desigur, nu - cum nici eu nu l-am bănuit atunci când, la chemarea profesorului Dupront, m-am prezentat la Institutul Francez, al cărui director era, pentru a afla din gura lui că am o bursă pentru Franţa. O bursă pe care nici măcar n-o solicitasem. Şi pe care am avut chiar tupeul de a o refuza...

Motivul?

Voiam să mă însor - şi, ca atare, nu puteam pleca singur.

Efectul?

O săptămână mai târziu, a primit bursă şi soţia mea (pe atunci doar "viitoare").

Şi uite-aşa am ajuns în Franţa la începutul lunii ianuarie 1939, strecurându-mă printr-o mică fisură în ţesătura deasă a fluxului istoriei. Spun "fisură", pentru că nici n-a apucat să treacă luna ianuarie şi contingentul meu, de-abia lăsat la vatră, a fost din nou "chemat sub arme", - soartă ce m-ar fi aşteptat şi pe mine dacă aş fi optat (aşa cum, de fapt, avansasem intenţia) pentru solicitarea unei burse care să-mi deschidă calea uceniciei filosofice în preajma lui Heidegger.

"N-aduce anul ce-aduce ceasul!"

Şi tot printr-o "fisură", pesemne, a neiertătorului timp (care fisură însă a binevoit, de astă dată, să se închidă în urma mea), am fost reţinut în patria de care mi se făcuse dor după zece ani de absenţă şi din care, odată reîntors, n-a mai fost chip să ies, nici măcar până la Rusciuk, timp de douăzeci de ani bătuţi pe muchie.

Şi doar venisem "acasă" (nu la puşcărie) - şi avusesem şi un precedent liniştitor, de vreme ce, cu doar un an în urmă, soţia mea, căreia i se făcuse şi ei dor de casă, sosise din Franţa în România să-şi revadă părinţii, iar după ce şi-a potolit dorul, s-a întors frumuşel în Franţa, fără niciun fel de probleme.

De ce ea da, de ce eu nu?
De ce? De ce? De ce?

De ce, de ne-ce, fapt e că meleagurile natale m-au prins în laţ şi că viaţa mea (iar la puţin timp după aceea, viaţa noastră - căci soţia mi s-a întors ulterior şi ea împreună cu primii noştri doi copii, ambii născuţi în Franţa), după o trezire nespus de dură la realitatea inconturnabilă, a luat şontâc-şontâc un cu totul alt curs, ba, cu vremea, şi-a găsit chiar şi o chemare, pentru îndeplinirea căreia cei zece ani de buchiseală metodică petrecuţi în Franţa s-au dovedit a fi fost indispensabili.

Merita? Nu merita?

Oricum (şi orice-am face), urma alege.

S-ar fi putut tot aşa de bine să nici nu fi avut şansa de a petrece zece ani de zile din tinereţea mea în Franţa. Sau nu? Binecuvântată fie deci soarta care, pe căi doar de ea ştiute, mi-a îngăduit până în clipa de faţă să le dau semenilor mei, după puterile mele, ce mi s-a părut mie a fi rodul unei vieţi. Al unei existenţe împlinite fără crispare, de om atoateîncrezător în soarta lui. În pofida festelor pe care aceasta i le-a jucat pe parcurs.