Am început cu zațul din cănile de cafea nespălate. Verde, blănos, materie primă pentru Institutul Pasteur. Când mi-au dispărut subit cănile, am urlat și-apoi am început cercetarea în iaurt și în miez de pâine. Omenirea trebuie ajutată, asta le-am spus când mi s-a făcut iar curățenie. Penicilinele mele au dispărut, oamenii în alb roiesc pe lângă mine insensibili. Mi-au schimbat așternuturile, mi-au mărit dozele și m-au convins că literatura este mai importantă decât chimia. Scriu și aștept să mă contacteze Academia.
Adina Colțea
Ia-l cu apă, mi-a șoptit și mi-a întins paharul ținut în palme. Cine ești, îmi venea să strig, dar am tăcut rușinată când i-am ghicit aripile strânse șic sub tricou. Venea în fiecare zi și mă îmbia cu paharul plin. Ăsta de-l iei nu e analgezic, râdea. Ăsta e premiul pentru cea mai îndrăzneață poveste scrisă din mers de-a lungul cărării. Tu scrii cu tălpile, îmi spunea și am înțeles că nu se referea la frânturile mâzgălite în caietul cu vise. Hai, îmbracă-te, azi mergem să cumpărăm covoare roșii.
Florentina Ghițescu
Unde te vezi peste 5 ani? Făceam un curs de dezvoltare personală: NPL, hipnoză, meditație și nu mai știu ce, toate începeau cu self. Self, adică făceam un modul de umflare a egoului. Bun. Dacă de asta e nevoie. Profu' scoate din teanc răspunsul meu. O să câștig marele premiu pentru pace cu teoria că toți suntem la fel, toți împărțim o fărâmă din univers. Asta a pus capăt foametei, nedreptăților și războaielor. Se pare că nu ați învățat nimic aici, domnișoară, sunteți fără speranță. Părăsiți sala.
