Am luat pentru pace, după ce-am topit toate armele din lume, le-am vopsit în alb și am sculptat din ele porumbelul păcii. Am luat pentru chimie, când l-am clonat pe Dumnezeu într-un laborator. În medicină mi l-au dat când am transformat apendicul în a doua inimă, ca să preia din suferința celei principale când ea nu mai poate. Am luat pentru gramatică, când am descoperit cum virgula poate evita cacofoniile. Îmi mai trebuie un premiu Nobel pentru ușa din bucătărie, e singura care nu stă deschisă.
Ana Maria Dobre-Nir
În fața unui hotel de cinci stele un om al străzii bolborosește: Vând drone. Eu mă apar, tu te aperi, Eu atac. Doar cei puternici atacă sau ei se apără? Un domn în costum remarcă cu aroganță. E nebun. A fost soldat, dar nu și-a mai revenit după ce s-a întors de pe un câmp de luptă. În spatele unor uși închise se negociază tratate. Nu știu câți refugiați mor înecați în mare. Un om ia un premiu pentru pace. Două state se luptă pentru o fâșie de pământ. Un copil moare de foame. O stea e înghițită de o gaură neagră.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
Nu te grăbi să crești, viața e grea. Vocea ei mă leagănă și mă învăluie. Cât de grea e, mamă? Va trebui să taci, să pleci capul, să-ți ascunzi trupul. Dar eu vreau să învăț, să descopăr lumea. Nu se poate. Școlile nu-s pentru fete, ei te vor urmări. Te vor împușca de te prind. Nu-i nimic, voi supraviețui. Voi spune povestea mai departe, peste mări și țări. Apoi mă voi întoarce. Mă vei îmbrățișa, vei fi mândră de mine. Mamă, de ce plângi? De ce te ceartă tata? Ce e instrumentul ăsta ascuțit care se apropie? Mamă?
