Acum în ideea de peisaj lucrat nu trebuie să înțelegeți peisaj super editat.
El practic editează ALTFEL imaginile - cel puțin nu în stilul dramatic și contrastant al felului de a vedea lucrurile al colegilor.
Nu, imaginile lui Dan Moldovan sunt în mod voit serafice, antistresante, clare, aflate în gama caldă a amintirilor plăcute, ca o melodie preclasică ascultată în liniștea depărtărilor.
Dan Moldovan spune de altfel într-un interviu de la epochtimes: "Cel mai mult îmi place sentimentul de libertate pe care mi-l dă dimineața. Diminețile acelea în care pornesc spre o destinație nouă. Este probabil acea comuniune ancestrală a omului cu natura. Natura este cel mai bun antidepresiv!"
Este cu siguranță un împătimit al depărtărilor descriptive și un însingurat al spațiilor care îl fac să uite de toate cele.
Acolo, sus și departe, este ca un spirit care merge în pași mari cât un anotimp să redescopere aparent mereu acel aer serafic care transpare din imaginile sale, acele lumini calme - stări pe care numai un mare singuratec le poate descoperi.
Imaginile lui Dan Moldovan sunt ca niște poeme Haiku - aparent simple dar de fapt atât de încărcate de o emoție vizuală aparte.
Fotograful Tim Walker spunea: "Fotografiază numai ce iubești". Dan Moldovan ne arată în imaginile sale iubirea profundă pentru niște locuri fantastice.
Care dispar, dar asta este altă poveste.
(text de Dinu Lazăr, 2023)
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
