Încercă să facă un L, dar nu avea chef și pixul alunecă singur pe hârtie. Nu semăna c-un L, ci cu o sfoară. Pixul alunecă iar și iar. Râcâi cu unghia și desprinse cele trei sfori. Desenă apoi trei de O. Dar semănau mai mult a baloane. Legă baloanele cu sfori și le agăță în geam. Casa se ridică ușor către cer. Nu se sperie. În schimb cei doi șoricei prinseră a se învârti agitați. Ea desenă un fursec. Șoriceii mâncară fursecul, apoi sforile. Casa căzu zgomotos înapoi. Pagina se umplu de L și de O.
Ana Maria Dobre-Nir
E normal să-ți placă mai mult să sari pe trambulină decât să citești, dar și cititul are farmecul lui. Mama e aici. Întâi citim, apoi sărim împreună. Dacă anumite cuvinte iți par prea grele, dă-ți voie să greșești. Și eu greșesc des și nu-i bai. Nu trebuie să fii cea mai bună din clasă. Pentru mine ești tu, indiferent de cât de bine înveți sau nu. Nu, mama n-a crescut așa. Ea a trebuit să fie cea mai bună. Într-o zi a ales însă să greșească și să învețe din greșeli. Pentru tine, îmi doresc doar să nu renunți.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
Ograda e năpădită de bălării. Copii despuiați aleargă ca niște Cupidoni bezmetici. Chiotele lor sfâșie liniștea dimineții. Nicu fumează-n prag. Se ridică încurcat. Bună ziua. Unde-i Mia? D-apoi nu știu, prin casă. În prima cameră sunt câteva gâște. În a doua e ea, chircită lângă soba de lut. Ochi negri-tăciune, cârlionți încâlciți. Unde-i ghiozdanul? Îl scoate de sub pat, i-l pune în spate. Mâna fetiței se cuibărește în mâna zânei ca o pasăre mică. Peste drum le așteaptă castelul. Cu litere, cifre și povești.
