O cheamă Ania. Are 9 ani și sufletul ponosit. O vezi dimineața pe Zambilelor colț cu Narcisei, peste drum de școală. Așteaptă mereu sunetul clopoțelului. Când liniștea cuprinde curtea, se furișează la geam și saltă pe scăunelul de lemn. Ochii încep să-i sclipească și gura se arcuiește uimită spre cer. Mâzgălește aerul până-l umple tot de cuvinte. La pauză fuge pe trotuarul umilinței. Palma stângă așteaptă întinsă. În dreapta păzește cu sfințenie câteva litere. N-a primit vreodată teme, dar poate da zilnic o lecție.
Alex Caragian
e Katia Schröd și adoră temele. Cu timpul a dezvoltat o schizofrenie ce s-a manifestat printr-o a doua personalitate, Karl. Seria crimelor a fost o formalitate. Katia a recunoscut doar una, celelalte i-au fost relatate în amănunt de însăși victima sa, motivul invocat fiind relația aceleia cu fiecare dintre diferiții criminali. Vei citi note confidențiale din interogatoriu care oficial nu există. Mizez pe discreția ta. Liberă, astăzi continuă să facă teme. Victima recunoscută este frate ei, Karl.
Nelida Holban
E 1 iunie, mor de cald așa că mă așez la coadă la înghețată. În spatele meu două mămici, cu gene prea lungi și fuste prea scurte, își țin de mână odraslele ce au opt, nouă ani. Fac un pas ca să le las loc copilelor care țopăie. Abia aștept să plec în vacanță, zice o fetiță. Bine că sunt ăștia-n grevă, că m-am săturat de teme. Și-s abia în a treia. Da, și eu am obosit. O prostie școala asta. Mămicile râd. Noi mergem în Dubai. Voi? În Zanzibar. De unde era ăla de la Queen. Gust înghețata și-o arunc. E amară. Ghinion.
