Sunt în camera mea. La masă. Am un stilou în mână. Un caiet dictando în față. Desenez. Mâzgălesc. Penița zgârie foaia albă cu cercuri albastre nesfârșite. Arată ca niște nori furioși. Nori de furtună. Am căști pe urechi dar s-au descărcat de mult. Îi aud. Se ceartă. El strigă și o amenință. Ea urlă și îl provoacă. Sora mea plânge în leagăn. Îi e foame. Sau poate trebuie schimbată. Zgomote. Strigăte. Ușa de la intrare se trântește. Liniște. Îi aud pașii. Se apropie. Ți-ai făcut temele alea odată?
Monica Bologa
Ana i-a spus lui Vlad că-i dă un pupic pe gură dacă îi face tema la română. Vlad, care nu se pricepea la cuvinte frumos înșirate, s-a dus la Radu și i-a spus că-i dă toată colecția de timbre dacă o rezolvă el. Radu, pentru că își dorea incredibil de mult acele timbre și de frică să nu greșească compunerea, s-a dus la mama lui, profesoară de română, și i-a promis că, dacă o să-i facă tema, va participa la olimpiada de matematică. Vlad i-a dat Anei compunerea chiar a doua zi. Ana nu i-a mai dat pupicul niciodată.
Ioana Clara Enescu
Bunicul e vrăjitor, își zicea fetița, literele îl ascultă și stau cuminți pe rânduri, ca rândunelele pe firele de telegraf. Sub ochii ei, zburau precum albinele din stup, apoi se pierdeau printre norii ce pluteau în voie, când peste munți cu vârfuri pline de zăpadă, când peste câmpurile în care macii dansau cu spicele coapte. Cu fiecare zi care trecea, caietul de teme se umplea de pagini albe, iar în ea creștea spaima că niciodată poveștile din mintea ei nu vor prinde trup de cerneală și hârtie.
