Domnule profesor, ce faceți cu fițuicile pe care ni le confiscați? m-a întrebat într-o zi un student. Fac colecție. Le duc acasă și le strâng într-un dosar, ca pe timbre, i-am răspuns. Aseară, studenta care poartă mereu niște cercei în formă de semilună, m-a așteptat în fața casei. Mi-a spus că vrea să-mi dea fițuica ei, pentru colecție. Și-a ridicat fusta și mi-a arătat toată lecția scrisă cu pixul pe piele. Nota doi, treci în pat, i-am spus revoltat. I-am admirat până-n zori de zi caligrafia.
Arthur Ianoși
Mă Lucică, tată, decât să te revolți p'acilișea ca râzgâiatul, nu vrei tu mai bine să-mi ții locul vreo 7 zile, să dau și eu o fugă până la Techirghiol că mă supără niște junghiuri? La ăl mic îi făcură ochii-n cap ca la cazan dar, cu mârșăvia pe limbă, acceptă bucuros. Du-te unchiule, că meriți. Îți las Scriptura ca să nu te-ncurci? Nu-i nevoie, nu degeaba am stat pe lângă tine. După nici o zi, ăl mic, agitat rău. Cum coarnele mele dădea boșorogu' cu fulgere că mie îmi ies numai flăcări? zise, scormonind printre nori.
Carmen Tot
Ca să nu rămână repetent și anul ăsta, Mam' mare, mamițica si tanti Mița au hotărât să îi dea tânărului Goe meditații. După unșpe luni și treizeci de zile, Mam' mare, ofuscată că nu l-au dus, mai bine, pe puișor să vază Bucureștii, de 10 mai, în loc să arunce banii pe fereastră, decretă: las', fată, că toți e proști - ptiu, să nu se deoache, deșteptu' de el, 'ai la Mam' mare, să îl sărute, că e copie ruptă din mine - nu-l mai chinuiți. Ce, alde mocofanu' de Fane al Protopopeștilor știe să scrie? Și a ajuns deputat.
