Era atât de mare, încât atunci când mă priveam în oglindă, priveam printr-un caleidoscop. Am rămas așa de când am întins foarte mult brațele, disperată fiind să mă agăț într-o îmbrățișare. Brațele mele au înconjurat Pământul de mai multe ori și au obosit, așa că mi s-au așezat cuminți în poală, ca niște pui de pisică și au început să-mi toarcă povestea călătoriei lor, pe care m-au rugat să o transcriu. Rând cu rând, pagină cu pagină, am scris până când, printre cuvinte, m-am putut privi în ochi.
Gabriel Rusu
Aproape orice pentru tine. Spune-mi doar ce dorești. Să mă iubești pentru totdeauna. Oricum n-am mai văzut alta la fel, de fapt nici nu vreau. Ceva mai dificil. Hm, îmi doresc o agrafă de păr făcută din stele. Floare la ureche. Le voi dezlipi la noapte, lăsând cerul în luna goală. Altceva. Adu-mi Vârful Straja pe plaja Modern. Joacă de copii, închiriez o platformă de transport auto, tu spune-mi doar unde să-l așez. Strânge-mă acum la pieptul tău. Nu pot iubito, brațele mele nu au 555 de kilometri lungime.
Dan Cazacu
7.646 km. Cam asta e distanța de la mine din New York la mine în București. Cum zboară vulturul. Dacă schimbi avioane undeva, chiar ceva mai departe. Mă plimb prin Central Park, postez poze sub titlul În Herăstrău. Pentru că mă simt acasă la mine în cel mai mare parc al celui mai mare oraș din țară. Încep să mă sune prieteni din București, sau să îmi trimită mesaje. Marți am o conferință, vii? Putem ieși în seara asta la o bere, dacă ai timp. Luni seara are Ada Milea un concert, am putea merge. E mică lumea.
