Aveam patru ani când m-am îndrăgostit întâia dată. Nu-i mai știu numele. Era blond, dormea în dreapta mea. Îmi amintesc ziua când i-am furat sărutul și doamna ne-a pedepsit să stăm cu mâinile-n zăpadă. De-atunci m-am tot îndrăgostit, fără să mai țin cont de culoarea ochilor sau a părului. Doar de bărbați. Bifam minim doișpe' îndrăgosteli pe an. Drama Queen scria pe mine. Cu timpul s-au rărit, crescând în intensitate. Ieri de pildă, a izbucnit Ultima. Femeie. Minionă. Un foc de om. A adormit în stânga mea, în piept.
Carmen Tot
M-am deșteptat noaptea, am ieșit din grota subacvatică, am dat un ocol și eram singur. Unde vă credeți? Dormiți, ai? M-am aruncat și i-am scos pe ceilalți homari din grotele lor, le-am rupt carapacele, le-am smuls inimile, i-am învins. Eu. Și apoi m-am împerecheat cu femela cea mai puternică. Trezește-te, am auzit o voce atât de adânc în mine, încât m-am zbătut să fug, să mă târăsc, să zbor și vocea tot nu tăcea. Trezește-te, am tot auzit. Și m-am trezit și m-am trezit și m-am trezit. Odată cu conștiința.
Clara Marinescu
Privește fix și pupilele i se măresc. La fel și punctul de pe perete care devine atât de mare că acoperă soarele, lumina. Pe Dumnezeul meu, mă apucă iar. Apoi întunericul. Începe să tremure necontrolat și-n noaptea din el se aude numai o respirație trepidantă, însoțită în fundal de bubuituri. Se vede pe el, își frământă mâinile, nu știe ce să facă, cum să se oprească, cum să iasă din el. Șșșșt, nu e nimic, doar o criză, a trecut, iubitule, aude o voce caldă și mâna ei îl trage înapoi, la lumină.
