Sunt psiholog. Repar suflete. O fac bine, sunt ca un ogar ce amușină vânatul și-l hăituiește până îl prinde. De pildă, azi. Am scos un Stockholm mic și încăpățânat din stufărișul unor violuri repetate. Ce vreți să vă spun? Că asta care stă în fotoliu, calmă, transpirând prin toți porii siguranță și profesionalism, ajunge acasă și se prăbușește ca un castel din cărți de joc? Că are nevoie de-o sticlă de tărie ca să-și recompună, ciob cu ciob, zâmbetul cathartic? Hai noroc. Nu despre asta-i viața?
Gabriela Rus
M-am născut cu blestemul amintirii. Aici ei o numesc boală. Pentru că se tem de ce le spun, mai ales despre viitor, m-au încuiat într-o clădire veche cu ziduri jilave și ferestre zăbrelite. O cunosc din alte epoci, pe atunci era locuită de un baron cam țicnit, ce ironie. Parcul era plin de trandafiri și prin fereastra deschisă se auzea pianul. Acum e plin de buruieni. E greu să mă plimb, mi-e somn mereu. Uneori chiar reușesc să uit pentru scurtă vreme. Ce viață oribilă. Și nici măcar nu e ultima.
Augustin Bănică
Nu era distanță mare. Știi cum este nowadays, la un click distanță. Ne-am cunoscut pe dracu' știe ce rețea, ne-am dat follow pe insta și am ținut aproape. Nu știu dacă the same issues and trauma got us together sau dacă chiar era ceva acolo. Nu mă refer la dragoste și sclipici în ochi, ci la conexiune. Ea era altfel, era altceva, era totul meu. Și a fost. Timp de două săptămâni. Apoi, două zile dispărută. Mi-am făcut fel și fel de filme, le-am jucat episodic spre deloc. Dar după asta, boom. She's back with her ex.
