Când voia să scape de ea, urca pe lună. Acolo se plimba cu ochii închiși, nu întâlnea nimic în cale. Se lăsa cuprinsă de necunoscut și se făcea covor pe praful gri, străin de emoții. Respirația se liniștea și-apoi se juca cu gravitația, ca o fetiță care se dă în balansoar. Sus, jos, iar și iar, zburând printre vise și amintiri. Când amețea și rămânea fără aer, întindea brațele și-ncepea să plutească înapoi spre sine. Pe drum, își vedea zilele topite, făcute cenușă și așezate între ea și ea și i se făcea dor.
Iulia Biro
Dintotdeauna avusese fulgerări de amintiri dintr-o altă viață. Își vedea de ale lui, era prins în treburi sau stătea sau orice și, jbuf, venea peste el momentul în care aluneca pentru câteva clipe, trăia, simțea, apoi episodul se întrerupea brusc. El le zicea Locul Ăsta și Dincolo. Apoi, transferurile în lumea cealaltă au început să fie mai lungi, aproape în echilibru cu existența de aici. Schizofrenie, s-a pus eticheta, dar el știa că doar găsise calea spre universul în care mai trăia o viață.
Mariana Mirea
Am 20 de ani. Prima vacanță de student, la Costinești, la căsuțe, cu prietena mea. Am băut o șampanie și nu ne putem opri din râs. Întorc camera spre mine. De partea cealaltă ea privește și spune: ești cu prietena ta, la Mace, prima ieșire după pensionare. Ne privim peste obiectiv și izbucnim in râs. Fără șampanie acum, cu aceeași parteneri, în plus, ea are un băiat, eu o fată, studenți. Doar timpul care a zburat ne desparte, în rest am rămas noi, de o parte și de alta, fără regrete, doar cu amintiri și revederi.
