Dacă vrei să trăiești, fugi. Acum. N-auzi? Am împins-o și-a căzut, iar fluturii i-au zburat din păr și-au rămas înțepeniți în aer ca un nimb de secunde, desenând momentul separării iubirii de trup. Până la urmă am fugit eu. Pe ea a salvat-o zâna unui nuc foarte bătrân. A dus-o departe de proasto, nu-mi place fața ta, nu te-am dorit, ratato, într-o grădină însorită unde scrie povești pentru copii. Când mi-e dor, îmi trimite la fereastră o pasăre cântătoare, iar eu apăr în continuare drumul spre ea, cu viața însăși.
Andra Toropoc
Sesiunea se termină și plec din București fără să spun cuiva, vreau să fac o surpriză. În tren am locul cu vedere la dor, spre el mă îndrept cu nerăbdare. Gara din orașul copilăriei miroase a vară, iar pe bulevardul cu castani pașii-mi zboară. Încă puțin și sunt în fața porții, nucul, via, leagănul toate sunt la locul lor. Deschid ușa de la intrare, în stânga e bucătăria și-acolo bunica își rotește mirarea și toată iubirea spre mine. Năvălesc în brațele ei, sunt acasă și-mi simt puternic inima.
Iulia Anastasia Roșca
Tu simți orice emoție de zece ori mai intens față de un om normal și te copleșește. Nu ești capabilă să-ți controlezi impulsurile, faci tot ce simți și nu te gândești la consecințe. De asta viața ta e un haos total, un monument de instabilitate, plângi prea mult, râzi prea tare, te enervezi și te cerți cu cei din jur, care nu te înțeleg. N-au cum, ești altfel, ai borderline, ai nevoie de terapie și pastile să-ți stăpânești stările. Mi-a luat jumătate de viață să renunț la diagnostic, la pastile și să revin la mine.
