Avea gâtul subțire ca un trup de floare. Atât văzu gâdele peste tăișul securii. În spatele său, un glas îi citea sentința. A ucis din priviri, a strivit inimi, a aruncat în aer poduri, a cotropit suflete, a dat peste cap lumi, creând unele noi și dărâmând altele, a pârjolit vise. Când se aplecă să ridice securea, îi simți în nări parfumul. De iasomie. Se iscă la început ca o adiere, apoi ca un vânt dulce, pentru ca în cele din urmă să se întețească a furtună. Deschise ochii, dar fata nu mai era.
Georgiana Gabriela Fodor
În landul Cucurbia, provincia Castravencia de Nord, florile de coacăz răspândiseră într-o seară zvonul că Mâna divină semănase o sămânță străină din care se va ridica un rege mare. Se îngrozeau doar la numele Fabio. În noaptea aceea, cornișonii rupseră lujerii, se aruncară pe pământ și porniră o revoltă. Robotul de bucătărie le promise că îi va ascuți pentru bătălia cu Invizibila Mână. Scuipară câteva semințe, dar când ajunseră sub tufa de iasomie, împietriră. Câțiva se agățară de ea fermecați.
Nicolae Popescu
În vuietul mulțimii se-mpletesc mii de speranțe. Dar strigătele de libertate sunt curmate brusc. Tunuri de apă, jeturi împroșcate la întâmplare, pulane ce lovesc, fețe schimonosite. Strigase și Ana alături de ceilalți. Acum, e prinsă lângă clădire și loviturile sunt aproape. Îi vede casca cu vizieră, indicativul 66, și-și pune mâinile deasupra capului. Așteaptă. Două mâini vârtoase o apucă de umeri și-o scot din vâltoare. El e tânăr, aproape un copil. Îi spune: Fugi, du-te, fugi. Parfumul tău mi-a amintit de mama.
