Fă, lumea să semene cu tine ar fi potop pă capul lui mandea. Nu Mandela, nebuno. Aute la ea, te-ai smintit și te-ai apucat dă cărți, este? Te-ai cioranizat la cap, să vede. Îți place ția să eliadezi așa toată ziua-bună ziua ca o moară stricată. Doamne ferează să să apuce toate să bată dân gură ca tine, că-s mâncat. Ține-ți gura aia pentr-o sămânță, ceva și nu mai mai amenința cu neica Constantin ăla, că ca noi nu mai e nimenea, fă, poate-ți kafkaftesc fro una dă nu te mai ridică nici moș Junghiu-tu dă jos.
Ana-Maria Butuza
La cursul lui, amfiteatrul era plin de fiecare dată. Uneori, ajungeam cu o oră înainte și nu mai găseam loc. În dimineața asta m-am trezit devreme, am băut o cafea în grabă și am îmbrăcat rochia de in pe care o cumpărasem, pentru că semăna cu costumul lui. Intrarea i-a fost spectaculoasă: Vă puteți imagina o lume fără Floarea soarelui sau Noaptea înstelată? Și-a dezbrăcat sacoul, s-a așezat pe catedră și vocea i s-a ridicat în aerul fierbinte din sală, plutind pe ferestrele deschise spre altă lume.
Lidia David
Aprind iasca și focul țâșnește în limbi vorace ce mușcă din cer. Femeile urlă pe rug, carnea sfârâie, părul roșu se face gri. Îmi fac cruce și zic împăcat: a fost voința Domnului. Din turla bisericii pândește un motan negru. Mă înclin și ies. Aplauze. În stradă ard făclii. Tramvaiul tras de cai ajunge la peron, urc, omul cu bilete de papagal mă întreabă: o dorință? Îi pun în palmă gologanul, iau biletul, cobor la țigănci. Deschid ușa de-o șchioapă și intru. Motanul își leapădă blana de scenă și zice: ai jucat bine.
