Cu mine cea curajoasă, stângace și fericită, care azi a mers mult pe jos, a fotografiat un copac crescut pe acoperișul unei clădiri părăsite și o bucată de cer, ca să aibă amintirea palpabilă a unei îmbrățișări? Cu mine cea care a sărbătorit ziua asta cu un chicotit complice la o cafea și o înghețată? Cu mine, cea care zâmbește neîncetat în timp ce mintea îi redă în buclă întâmplarea zilei? Cu mine cea care privește în viitor, ca un copil care i-a scris lui Moș Crăciun? Bine. Ne vedem la teatru.
Magdalena Daminescu
Aveam 18 ani, când într-o noapte, am fost ridicată împreună cu sora mea, aruncată într-un vagon de vite, timp de două săptămâni și deportată în Dombas. Trebuia să plătesc vina că m-am născut nemțoaică. Împingeam vagonetul în mină și visam să schimb lumea. Era prea multă nedreptate. M-am îmbolnăvit rău. M-a salvat o rusoaică, îngropându-mă în zăpadă. Când m-am trezit aveam o prietenă. Mi-a povestit că i-a plăcut grozav de mult lumea de care vorbeam când deliram și mi-a acordat o șansă. O să semene cu tine, i-am promis.
Iunia Augustin
Bre, tanti Nela, nu poate omu' să cugete la ale sale, că apari mata să învolburi apele. Ai blagoslovit toate pătiacele de la porțile vecinilor și trei sate mai târziu cu mizeria nonsensurilor umane; ai ars la vatra răbdării omului cu iz de conștiință și adevăr resturi de întrupări semantice. Ai terminat fă, dracu. Mai repede l-am înțeles pă unu' Jung. Am împăturit niște semințe semantice, bune la meliță, în ideile lui. Ce te deranjează la mine este în subconștientul tău, încearcă să te avertizeze. Acolo semănăm.
