Singura oglindă în care se putea privi din cap până în picioare era geamul balconului în care ieșea numai cât să întindă rufe sau să caute un borcan cu zacuscă ori cu murături. Nimeni nu-i spusese vreodată că ar fi drăguță. Chiar dacă i-ar fi zis, peste Ești clăpăugă și dințoasă ca taică-tu, vorbele aruncate de maică-sa când cu amărăciune, când în zeflemea, n-ar fi putut oricum să treacă nimic. Așa că nu se putea uita decât trăsnită la desenul copilei, din care-i zâmbea planeta toată, frumoasă ca tine, mama.
Monica Bologa
O fac frumoasă, deșteaptă, bună la suflet, descurcăreață, puternică, romantică, în bucătărie gospodină, în pat curvă, o fac inteligentă, fidelă, altruistă, nu foarte vorbăreață, îi dau încredere, curaj, modestie, îi dau un talent, poezia, niște pasiuni: pictura, tenisul și vinul bun. Când iubitul meu a ajuns acasă, i-am arătat cu mândrie lucrarea. A luat Lumea de mână și-a plecat, de tot. Ea e perfectă, mi-a spus, tu mai ai de lucrat la tine. După ce-a ieșit pe ușă, mi-am spart toate oglinzile.
Siranuș Hakobian
Insula pe care am eșuat era locuită de niște sălbatici blajini. O să fac din voi o lume care să-mi semene, le-am promis eu și am pornit să-i cizelez. Mai întâi le-am construit o pușcărie spațioasă în care să bag elementele problematice. Apoi le-am făcut o biserică în care să se închine la un zeu răzbunător și vigilent. Când am început construcția magnifică a palatului meu de conducător, sălbaticii începuseră să-mi semene: m-au închis fără milă în pușcărie pentru că zeului meu îi devenisem antipatic.
