Erau și zile bune. Când ta-su zăcea. Beat mort, spunea mă-sa, scuipând spre pat, da' el știa că nu-i mort, e numai beat, iar se scoală și-i rupe gura aia de muiere spurcată. Ce semeni aia culegi, răcnea ta-su și-atunci el se hotăra să fie orfan. Într-o seară s-a-ntâmplat. Ta-su-i rupea mă-sii gura spurcată, el a-nchis ochii și puf, când i-a deschis ai lui nu mai erau, doar podeaua era plină de ocări și țipete. O găleată plină a adunat. A făcut straturi, a semănat, mulți ar vrea grădină ca a lui.
Mihaela Suciu
Au chicotit când au trecut pe lângă cei doi. La vârsta lor, nici puțin peste 20 ani, să șadă toată ziua în grădină, să scurme, să semene, să sape? Ea își ascundea părul sub o năframă murdară de pământ, trupul fără forme sub salopeta largă. El, la bustul gol, tatuaje amestecate cu țărâna, muncea de zor. Ce naiba or face acolo? În loc sa se distreze, pun cartofi? Ba, trandafiri ca mămăița, râse o blonda zglobie. Frunzele lunguiețe i-au uimit. Hai să semănăm și noi. Abia atunci a venit poliția. Cei doi nu mai erau.
Aurelian Țolescu
Ajunsese într-o clinică privată, un azil de lux pentru bătrâni, unde se refăcea, cu greu, după un accident cerebral. Problemele cognitive erau serioase și stătea cu mine, în lumea reală, cel mult 5 minute. Apoi pleca în alte dimensiuni și-mi povestea închipuiri. Semăna leit cu sora ei. Într-o zi, s-a bucurat când m-a văzut și s-a însuflețit uitându-se în oglinda de pe dulap, a zâmbit și mi-a zis că se bucură mult că a venit și sora ei cu mine. A fost ultima oară când a văzut-o în imaginația ei.
