Aș semăna cu tine hectare-ntregi și m-aș odihni-ntre răsaduri. M-aș hrăni cu semințele tale și aș bea din apa ploii. M-aș acoperi cu bruși de pământ și aș dormi cu ochii spre lună. Când ai rodi, te-aș proteja de holbură și grauri și te-aș culege-n coșărci pântecoase. Te-aș decoji cu grijă și aș păstra sâmburii. Mi-aș umple pântecele până la refuz cu dulceața ta. Iarna aș lăsa zăpezile să te-nvăluie, iar primăvara ți-aș tăia ramurile de prisos. Apoi aș da sfoară-n țară, să vină lumea să semene cu tine toate ogoarele.
Ana Maria Dobre-Nir
Au venit barbarii. Au violat femeile și au omorât animalele. Legea nu se mai aplică. Doar dorința comandantului. Arbitrar, după cum vrea sula lui. Nimeni nu e egal cu el sau cu ai lui. Să trăiască frica. Să trăiască, îngânau slugile care, până ieri, vedeau în el un salvator. Acum îl susțineau din inerție, dar mai ales din lașitate. Doar un băiat și cățelul lui așteptau să vină ziua în care vor fugi spre așa zisul tărâm al omului nou, ce se afla, acolo, în lumea largă. Toto, dar dacă nu există, ce facem? O creăm.
Ina Moldoveanu
Sufăr de tulburare disociativă de personalitate. Astăzi întreaga lume se mișcă greu, îndrăgostiții nu se pot săruta, pentru că toți au nasul lung, iar după fiecare te iubesc, mai crește un pic. Esteticienii sunt un fel de tăietori de lemne, iar eu Pinocchio folosesc resturile să mă încălzesc la iarnă, când voi fi bunicul lui Heidi sau Crăiasa zăpezii. Lumea e bună iar eu sunt Maica Tereza. Nu există cerșetori, săraci sau bolnavi. Nu avem pe cine ajuta. Este atât de plictisitor să fim la fel, noroc că a venit războiul.
