Nu las niciodată neterminată o treabă. Scriu un proiect, lucrez un articol, prepar o piftie, curăț grădina sau urăsc pe cineva, totul e dus până la capăt. Fac implozie când simt că nu finalizez. De pildă, azi am plecat la serviciu, aveam de rezolvat chestii vitale pentru firmă. Am început de dimineață fără pauza de prânz, cafeaua se multiplica din oră în oră, până seara când m-am trezit într-o sală mare, cu pereții albi, oameni amabili, mulțumiți de munca mea. Cămașa mă cam strângea de gât, dar totul era perfect.
Silvia Ștefan
Stă întinsă pe o păturică albă, în mijlocul poienii. E Sfântul Petru azi, îngână ea, mânată de clopotele din vale. Și-a adus cartea de engleză, răsfoiește cu interes. O furnică i se urcă pe gleznă și o gâdilă cumva. Hm, de-ai fi fost tu, Mircea. I se înseninează privirea și trupul i se umple de-o căldură pe care doar el știe s-o provoace. Aici sunt, credeai că lipsesc? Am promis că învățăm împreună, nu? Buzele lui se așează pe încheietura mâinii ei și o răcoresc. A day without you is always incomplete. Am zis bine?
Andra Toropoc
să fie sarmale și țărănisme la nuntă. Bride dixit. Și agonizăm la mese ronțăind chestii simandicoase. Din boxe susură Bocelli, doar mirii dansează, noroc că-i vinul bun și mult. Noroc și c-un nuntaș care aduce pe șest un taraf și locul se umple de chiuituri. Înviem, spargem blocada, se joacă-n draci, mireasa-i siderată, țambalu-i miroase, vioara scârțâie, dar rabdă, fotograful este pe fază și ea vrea să fie zâmbet posterității. Poza de final este de neimaginat: mireasa desculță cu rochia vraiște țopăie la Perinița.
