O iubise. Chiar dacă purta copilul altcuiva. I-a stat alături la naștere. S-a îmbolnăvit, a îngrijit-o. Ca pe un prunc. În acea dimineață își ținea mâna pe piciorul lui. Își puse palma deasupra tăcând aceeași durere. A ridicat-o în brațe și nu a mai simțit-o. Nou născutul începu să plângă. A învățat să înfeșe, să spună povești, să împletească cozi, să dea sfaturi despre băieți. Acum, va fi bunic. Ai grijă, îi spusese ginerelui, mulți știu să conceapă copii, dar habar nu au cum se face un tată.
Carmen Tot
Nu ești pregătit? Dacă nu mai pot avea copii cănd vei fi pregătit, jur că te părăsesc. Cum e, doctore? Din păcate, e târziu. Sună clișeic, dar timpul nu așteaptă pe nimeni. Însă poți înfia, draga mea. M-am întors în casa noastră, m-a privit întrebător, fără să înțeleagă și l-am părăsit. S-a mutat în camera cealaltă și mi-am trăit răzbunarea ani de zile. El n-a plecat nici acum. Eu n-am înfiat. Stă în ușă, cu vecina de peste drum și sporovăiesc două ore. Ne salutăm dimineața. Seara ne întoarcem în camerele noastre.
George Dometi
Sunt un tată fericit. Doi băieți și o fată. Dar lucrurile s-au schimbat când amicul meu cel mai bun, după o ceartă la cuțite, dovadă-mi stă rana de pe piept, mi-a aruncat la nervi, Sterilule. Atunci nu m-am simțit jignit, doar trebuia să-l omor, dar după a încolțit în mintea mea îndoiala. Acum sunt la control, aștept rezultatul. Uite că vine doctorul. Rezultat final, Disfuncție erectilă sezonieră și infertilitate. Adică nu mi se scoală în închisoare. Dar măcar sunt vizitat de necopiii mei iubiți.
