dar și în alt timp. Vă amintiți reclama aia, eu sunt tu din viitor? Io-s ăla, un pic mai slab și mai chel. E fain aici. Îmi place că mă hrănesc cu pilule. Nu trebuie să le iau singur. Mi le bagă ei în gură, de două ori pe zi. Mie mi-ar fi imposibil, cu mâinile legate de rama patului. Personalul e foarte amabil. Doar cucoana aia grasă, cu ochelari, mă enervează. Pretinde că-i nevastă-mea. Îmi aduce în fiecare zi clătite. Le refuz. Sunt sigur că a pus în ele un antidot ce m-ar întoarce în prezent.
Andra Toropoc
Mie dați-mi strada-ngustă, murmur lipită de geam. Privesc peste metropola insomniacă, extrapolând versul: și orașul meu unde trăiam din plin. Sunt singură într-o mulțime de alte singurătăți. Ne păcălim că avem vieți dar mai degrabă suntem viețași prinși în capcana Lumii Noi. Artificiile izbucnesc apocaliptic de parc-ar veni extratereștri, dar nu vin chiar azi și marea sărbătoare curge înainte. Mi-e dor de acasă, nu pot dormi și la tv sunt bazaconii. Și-un film bun, paradoxal în ziua asta, Hiroshima, dragostea mea.
Ramona Ungureanu
Nu știu ce să zic, uneori am impresia că atunci când se naște iubirea i se dă o sapă mică, sau mă rog dintre toate alea de la ursitoare ea asta își alege, o sapă mică de săpat tranșee. Și în momente de acalmie când ăia doi se pupă sau fac paste, iubirea hârști hârști, sapă puțin câte puțin, face mișcare, face piciorul frumos, s-o poată lua la sănătoasa. Că altfel nu-mi explic de ce la un moment dat se trezesc ăștia cu ditamai hăul între ei și nu se mai aud și zbiară unul la altul. A mea are șiș.
