Mă arunc cu totul în mare. Brusc, se face liniște. Toate vietățile marine se bucură să mă revadă. Lângă mine apare un delfin. Îl știu, el m-a învățat să înot. Ne scufundăm tot mai adânc, împreună. O văd și pe Ana, colega mea de clasă. Dansează cu un căluț de mare; în păr are o coroniță de alge. Mă cheamă să mă joc cu ea. Stai să verific ceva, îi zic. Îmi îndepărtez scoicile de pe urechi, ai mei încă se ceartă în bucătărie, așa că rămân în pat, îmi lipesc iar scoicile de urechi și mă arunc în mare.
Arthur Ianoși
Neața, Greta. Neața, Ralph. Neața, Jumper. O focă, un pinguin și un delfin stăteau aliniați așteptând ca Dave să le servească micul dejun. Conspiraseră toată noaptea cum să îl cupleze cu noua angajată a grădinii zoologice. Dave era un tip înalt, cu ochelari, de o naivitate copilărească care, de fiecare dată când avea o fată în preajmă, se înroșea ca Mr Clipper după o zi întreagă de stat la soare. Ascunseseră ecusonul lui Mary în găleata cu peștișori congelați. Avea cel mai frumos zâmbet din lume.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
Ca un făcut, se trezise iar pe urmele ei. Oprește-te, îi strigau copacii întinzând ramuri vrăjmașe. Dar parfumul ei îl îmbătase deja. Iat-o. Înaltă și subțire, păr învolt în lumina lunii. Poate-i o știmă, și-a zis înfiorat. Ea s-a-ntors către el, l-a înlănțuit. Trupul ei copt cerșea mângâieri, mugurii sânilor îl împungeau, gura căuta să îl soarbă. Și-a strecurat mâna între coapsele ei pline. S-a cutremurat. A sărit din pat și a aprins candela. Nici în pustietatea asta nu scăpase. A început să bată mătănii.
