De 10 ani vin aici, la fiecare sfârșit de primăvară. Când am văzut acel mac înflorit, o liniște m-a cuprins. M-am pus în genunchi și i-am mulțumit Celui de Sus pentru acest dar. Am luat apa din portbagaj și am început să-l ud. Apoi, un sentiment de panică m-a cuprins. Mulți își fac poze în lanul de rapiță și există riscul să distrugă floarea. Voi sta de pază. Macul a înflorit pe locul unde l-am îngropat pe Andrei. E dovada iertării. A fost un accident, dar nimeni nu m-ar fi crezut.
Diana Cornea
Unii îl văd pe Dumnezeu peste tot. Alții nicăieri. Miruna venea de la biserică pe bicicletă. Pantaloni scurți, tricou ud. Ultimul gol ea îl dăduse. Băieții se ofticaseră. Au alergat-o prin cimitir. Sărise zidul, încălecase bicicleta și dă-i bice până acasă. În drum, însă, îi aținuse calea a lu' Grigore. Era cu oile. Nu ridicase capul din praful drumului. Ea stătu locului și-n urechi glasurile aspre o făcură să-și muște buzele. Ca la un semn oile îi făcură loc și se înghesuiră în urma ei. Azi, a lu' Grigore e și ea.
Nelida Holban
Prima își dăduse seama bunică-sa. Gândește-te de două ori înainte de a da drumul vorbei. Ai gura rea. Să nu blestemi. Nu-i păsa. Rănită, nedreptățită, slobozea săgeți otrăvite. Uneori, o mustra gândul că face rău, dar nu se abținea. După ani a învățat să-și înghită amarul, să tacă, să înțeleagă, să ierte, să ajute. Nu voia nici mulțumiri, nici răzbunări divine. De blestemat, blestemase o dată. Demult. Cu foc. Să n-ai noroc să mai iubești, arde-te-ar dorul meu toată viața. Nu i-a spus nimeni că blestemele se întorc.
