Era o vreme-n care credea că poate trăi cu focul ăla ce-i ardea sufletul. Apoi fugea la popa hotărâtă să-i spuie tot. Părinte, am făcut fiertură de pelin și-am băut-o, cu sete-am băut-o, părinte, și pruncu lepădat l-am pus în lada de zestre, avea loc, că era goală, câteva trențe și-atât, cum să mă ia Iorgu așa? Am îngropat-o-n grădină sub măr. La urmă, nu-i mai spunea nimic și se-nturna acasă la mărul ăla care nu mai făcea poame acum, în el creșteau ochi ca pelinul și guri ce scânceau după țâță.
Iulia Anastasia Roșca
Cum îi deschise ușa, intră și-și scoase dezinvoltă rochia și chiloții de dantelă. Se așază pe canapea: bem un vin? El e în picioare, interzis de mișcarea ei imprevizibilă: nu vrei ceva mai tare? Dispare și revine cu o tavă cu liniuțe albe. Sigur, noapte albă să fie, zâmbește ea complice. Și-au răscolit nasurile, trupurile, simțurile, dorurile de alți oameni pe care îi iubeau. Dimineață, deschide încet ușa casei ca să nu-și trezească iubitul. Pășește tiptil, se strecoară în pat lângă el, îl sărută pe gât și adoarme.
Andra Toropoc
Stătea umil în holul mall-lui, cu vocea subțirică. Vă rog, îmi luați o bluză? dar fața mea i-a tăiat elanul. Eram încrâncenată cu telefonul în mână și numărul apelat tot ocupat. Intrasem în magazin, la naiba, căutam cadoul ideal pentru bărbatul care nu mă mai iubea. Mergeam aiurea și auzeam glasul acela mic. M-am repezit dintre rafturi dar copilul tocmai pleca, firav prin haosul de oameni. O ezitare de-o clipă și a dispărut iar pe stradă doar noapte. Un timp am mers zi de zi în acel mall, căutându-l. Și azi la fel.
