M-a luat cu mașina din fața casei și m-a dus la un restaurant luxos. Mă uitam în meniu ca într-o carte scrisă în ebraică. Prețurile erau astronomice, rochia mea, prea modestă. L-am lăsat pe el să comande și pentru mine. Fiecare îmbucătură mi se făcea nod în stomac și îmi strângea inima a vină. La un moment dat, s-a scuzat și a plecat la baie. Am luat repede un șervețel, am pus în el toată friptura, apoi am dosit-o în geantă. În seara aceea, fetița mea a mâncat, pentru prima oară, carne de vită.
Ana Vlad
Ultima dată a deschis și el gura și-n timp ce cureaua-ngustă și tăioasă-i șfichiuia spinarea încă zăbrelită, i-a spus tot ce simțea. Tată-su s-a oprit, s-a așezat pe-un scaun și nu s-a mai mișcat. L-a găsit în zori, spânzurat de grindă cu cureaua cu care-l bătea. Se holba cu furie-nspre lumea cealaltă, așa cum și trăise. L-a dezlegat, a pus cureaua-n cui și-n fiecare an de-atunci aprinde-o lumânare și mai cresteaz-o dungă pe curea. Sunt zece dungi de când e liniște, da' el tot simte-un ac în inimă: dacă tăcea.
Amalia Melnic
Orlando este neamț și îi plac copiii. De mic i-au plăcut. Se juca cu ei până le fura inocența. Azi împlinește 70 de ani. Aude de România anilor '90 în care copii gratuiți sunt din abundență. Vine ca un lup în haine de oaie și face donații orfelinatelor. E fericit. Aici o fetiță de cinci ani, dincolo un băiețel de șapte, le sfâșie sufletele cu mâinile-i murdare în timp ce râde. Remușcări. Nu are. Este un lup în haine de oaie. Lumea îl strigă Pedofilul. Degeaba. Poliția tace. O este O Satană. Piei.
