Pe la 11, în pauza de masă, Zoica era să se înece cu supa de tăieței. După fruntea încrețită brusc ți-ai fi dat seama că a uitat ceva. Aruncă supa, își îmbracă paltonul în grabă și, atârnând deasupra ghișeului un Vin imediat, ieși în stradă strigând isteric după un taxi. Ologul îi ceru un leu. Îl împinse, pleacă, jegule, mă-ta-n cur de hoț. Călcă pe pătrunjelul întins pe ziar al babei și urcă în mașină. Acasă urcă scările în goană. Pisicul mieuna în hol. Puiul mamei, am uitat de lăptic, mâțulache. Iartă-mă, te rog.
Caterina Tudorache
Pârșul Titi își privi soția, care sforăia la perete. Ce o fi fost în mintea mea. În cutia de pantofi, 12 pârși mici dormeau liniștiți. Ei nu au nicio vină. Numai să nu moștenească lenea și prostia ei. Titi oftă. Cine credea că mă voi plafona în viața asta liniștită și fără. Of. Dacă aveam atunci curaj. Ce pene. Ce zbor. Ce frumusețe. Ce privire plină de poftă și speranță mi-a aruncat vultura aia atunci. Dacă voiam, într-o secundă era la picioarele mele. Eram tânăr și superb. Oftă, se scărpină pe burtă și adormi.
Silvia Ștefan
Cu cât vorbești mai puțin, cu atât greșești mai puțin. Mi-a repetat asta, în timp ce-mi săruta ceafa. Dragul meu, nu mă pot concentra, s-o lăsăm pe altă dată. A venit în fața mea și s-a așezat turcește în vârful patului. L-am copiat și ne-am privit muți. Am spart tăcerea cu un zâmbet formal, luându-i mâinile într-ale mele. Eu te iubesc, dar ne oprim aici. Ți-am spus ce mă doare și tu apeși pe rană. Regret c-am ratat contractul pe vas. M-am visat aici, cu tine, dar viața mea e peste ocean. Și nu, nu tac. N-aș fi eu.
