Ce-i cu arma asta, l-a întrebat ea. Nu știu, mai bine îmi spui tu, i-a răspuns Igor zâmbind. Hai, nu te face că plouă, a adăugat el turnându-și în pahar. Avem toată noaptea. Ăla n-a dispărut așa, ca măgarul în ceață. Iar bijuteriile nu erau la el atunci. Povestea pe care ai spus-o tuturor poate prinde printre trepăduși, dar nu ține cu mine. Te crezi mare șmecheră, nu? Dar, fetiță, nu ți-ai șters urmele bine. În seara aia, tu erai în taxi și nu Luna, cum ai zis. Și știm amândoi că nu e prima dată când faci asta.
Florina Hegedüs
Și-au năvălit peste liniștea mea rugându-mă să revin, că publicul cere, și de nu vreau, or trebui să-nchidă teatrul. Recuzită aveți? Cea pe care o știi. Ar trebui să încercăm ceva eclectic, să băgăm și-un pic de mozol. Exclus, publicul n-ar îngădui, vrea să rămânem puri. Și-am acceptat îmbăierile cu aplauze în seri fierbinți din vară. Nu zic că-i ușor să mușc și iar să mușc, din măr mai mereu necopt, dar măcar pot muri fără regrete știind că Eva încă-i dorită, spălată de păcate prin rechemări cu bisuri la rampă.
Miruna Marin
Dacia scârțâie din toate arcurile. E doar șapte și deja soarele mă apasă-n piept prin parbriz. Tăcem. Oprește în parcare și cobor, înghițind în sec. Te conduc sus? Nu, lasă. Îmi pare rău, nu știu cum. Da. Băusem mult. Mda, și eu, mint. Vorbim la școală. Pășesc ca prin apă. Sun la ușă. Tata, vesel: Fain chef? N-a observat că port helancă la 30 de grade. Zâmbesc strâmb și mă-ndepărtez, mormăind ceva de somn. În oglindă îmi pipăi gâtul vânăt. Îmi amintesc ochii lui jenați și mă apucă greața. Mă pun în pat și m-ascund.
