Pe marginea drumului, pe un scaun, o grămăjoară de roșii de vânzare. Opresc. În curtea casei, cu porțile larg deschise, e o străveche Dacia pusă pe butuci, cu un prosop în geam, să țină umbră. Un bătrân coboară cu greu de la volan. Buna ziua, da, sunt din grădină, ultimele pe anul ăsta. Eu, ca la piață, vreau un kilogram. Demarez, dar imediat regret că nu le-am luat pe toate, să îl scutesc pe om de stat în soare. Întorc cu dificultate și regăsesc curtea, cu porțile închise. Nici urmă de roșii, bătrân sau Dacie.
Cristina Daniela Dumitru-Pascal
Unde meri fată cu satârul după tine, o întrebă mamă-sa. Îl omor pe netrebnic. Nu-i ajunge că mă încalecă toată ziua, acum mai sare și gardurile pe la vecine. Îl găsi în fundul curții, lângă poiată. Îl apucă, din spate, de cap și îi reteză gâtul. Sângele țâșni și stropi tot în jur. Cu o față impasibilă îi privea ultimele zvâcniri îmbibate de colbul în care căzuse. Îl luă și îl aruncă mă-sii la picioare. L-am iubit, l-am hrănit și el m-a înșelat. Îmi pare rău că nu am făcut-o până acum. O să fiarbă greu. Merge la borș.
Lucian Domșa
Am făcut păcat mare, Dom' Părinte, i-a zis Nana Valerie preotului la spovedanie. Cât o fo' plecat omu' meu în Spania la lucru, m-am țânut cu frate-so. Cân' o vin't acas', eram gravidă-n tri luni. L-am îmbetat bine într-o sară și m-am împreunat cu el. Dupe ce am născut ficioru', să minuna că cum l-am făcut de repede. Nu i-o ieșât la socoteală, pân-ce nu l-am lămurit că dac-o fo' la spanioli o adus virus de-ăla de să fac mai iute pruncii. Am auzât la radio că ăia-s cu mulț' ani înaintea noastră șî fac copii devreme.
