Am mers unde aveam de mers. Am terminat apoi ce aveam de terminat. Am ajuns unde trebuia să ajungem. Eram bucuroasă. Erai bucuros. Ne-am dezbrăcat ca să facem ceea ce aveam de făcut. Foarfecele, l-am întrebat. Ești sigur? Da, mi-a zis el. Tu ești sigură? Da, i-am răspuns eu. Nu o să regreți, nu? Nu. Și nu-ți va părea rău? Nu. Dar ție? Nici mie. Crezi că altora le va părea rău? Nu știu și nici nu mă interesează. Atunci, hai, s-o facem până nu trecem într-o altă zi, ți-am zis eu. Sau într-o altă lume, mi-ai spus tu.
Iulia Biro
Dă-le-n supărare de pomeni. La noi le mobilezi altora o cameră și-i îmbraci, hrănești satul la fiecare sărbătoare, iar la alții sunt de ajuns o rugăciune și-o lumânare. Păi nu toți ajung pe lumea cealaltă, dacă ajung? Ai ălorlalți or fi murind de foame și-or fi dormind pe jos, dezveliți, numa' ai noștri-s pă barosănie? Mă turasem la maxim. De când murise mama, numai trebuie să și nu uita să auzisem. Fac cum cred eu, am zis. Apoi m-am perpelit la fiecare sărbătoare la care n-am făcut colivă și n-am dat de pomană.
Gabriela Rus
Ai ucis treizeci de civili, printre care cinci copii. Cum justifici aceste fapte? Misiunea era să eliberez ostaticul J. Falcon. Înțeleg. Însă principiul protejării vieții prevalează. Cum s-a ajuns la incident? Algoritmul a computat că misiunea este periclitată cu probabilitate de 70% dacă nu anihilez autobuzul. Ceva este în neregulă aici. Te trimitem la evaluare de profunzime. Ai ucis inocenți, dar nu pari să manifești nici urmă de remușcare. Sorry, sir, modulul de empatie nu a fost upgradat, sunt un model 4.23.
