De data asta nu le-a luat viața repede, prin puhoaie care să umfle pământul. La început ei chiar s-au bucurat de ploaia mătăsoasă care curăța aerul îmbâcsit. Plantele păreau și ele fericite. Dar zi după zi, ca o pânză fină, umezeala intra în fiecare por. Pereții caselor s-au înverzit de mucegai. Mașinile au ruginit. Șoselele s-au umplut de mătasea broaștei. Metamorfoza a avut loc atât de lent, încât pe cei care au observat că până și pielea lor prinsese o tentă verzuie nimeni nu i-a mai băgat în seamă.
Silvia Ștefan
Lucram câmpul, cot la cot cu bărbatul meu. Niciodată n-am scâncit, am ținut pasul cu el pentru că-s o femeie de care ți-i haznă. Transpirat, cu mânecile suflecate și cu oftatul ăla de la mijlocul brazdei, mi se părea cel mai minunat bărbat din lume. Mociofolitul meu, era tot praf, până-n ochi. M-am oprit, am lăsat sapa jos și-am adus plăcintă și apă. Hai să luăm o îmbucătură, mai prindem putere. Am șezut amândoi pe movilița verde. Vine ploaia, îmi spune zâmbind. Ne-am întors uzi, mână-n mână, cu sapele pe umeri.
Magdalena Daminescu
În fiecare seară ieșea să verifice porțile să fie bine ferecate, să nu fi apărut vreo spărtură în gard. Aseară ploua mărunt, a ieșit în prag, l-a oprit un gând, a renunțat. Dimineață lumea vorbea, că pe baciul Ion din deal l-a sfâșiat ursul, că a stat de pază toată noaptea, dar ploaia l-a toropit spre dimineață și nici câinii nu l-au mirosit. Oare unde o fi dispărut câinele ăla? Nu l-a mai auzit lătrând de azi noapte. Frica l-a urnit din loc. L-a găsit în deal, plin de sânge, acoperit de gardul căzut la pământ.
