De jună era focoasă Mioara. Cu vino-ncoa, toți flăcăii din sat o-nvârteau la horă duminica. Geaba i-a zis mumă-sa: lasă fată furtunile, alege-l pe ăl mai molcom și statornic că așa ți-or fi căpătuiala și drumu-n doi. Ca ploaia aia de toamnă, de mângâie și nu să gată degrab. Da Mioara nu. A pus ochii pe ăl mai nărăvaș ficior din sat. Amu-și crește plozii, muiere singură. Trage din greu la ogor să pună un dumicat pe masă. Da' tăt ploaia cu bulbuci i-i dragă, și sorele de după, ce-i stâmpără inima.
Denisse Oana Rădoi
Prima zi de muncă în Anglia fu ploioasă. Ploua dureros, sacadat ca un abuz repetat. Căram saci cu pământ, îi hăcuiam cu mâinile și împlântam în ei răsaduri cu rădăcini umede. Aveam noroi în gene. Colegi mai vânjoși plantau zeci de rânduri, eu abia dovedeam unul. După 3 luni apăru recolta. Câmpuri întinse de căpșuni își așteptau culegătorii. Astăzi veți culege ce ați semănat, ni se spuse în timpul repartizării parcelelor. Iar eu m-am întors acasă cu un buchet enorm de lăcrămioare.
Viorel Spinu
Îmi este așa de dor să mai dansez în ploaie. Lasă mamă să plouă, să se umfle boabele, așa zicea bunica, acum mulți ani. Când plouă acum nu se mai umflă boabele. Nu mai sunt boabe. Acum e doar moarte. E ploaie care aduce moarte. Ploaie care topește carnea. Avem paznici de ploaie. Cu fluiere. Stăm aproape de peșteri, doar piatra ne mai este acum adăpost. Plouă cu fum, așa zicea bunica, acum mulți ani. Și acum plouă cu fum. Mereu plouă cu fum. Fum verde, care arde. Acum ploaia aduce moarte.
