Privi încă o dată apartamentul care până azi fusese al lor. Acum îi era străin. La fel de străin ca bărbatul din fața ei, care stătea cu ochii pironiți în podea. Tremura din tot corpul și ar fi vrut să urle, să-l scuture, orice, doar să-l trezească o clipă din letargie. A luat trolerul și a închis ușa in urma ei. Cum a ajuns in mașină, a pus Janis Joplin cu al ei Cry Baby și a început să plângă. Începuse să plouă, prin geamul deschis picurii de ploaie se amestecau cu lacrimile ei. Se simțea mai puțin singură.
Florina Hegedüs
Azi, Vanitatea, nu vrea să se dea jos din pat, nici a bea din pocal faimă, nici să-și răsfire degetele prin bijuterii, nici să-și admire succesu-n oglindă, nici să fie sfătuită de Demon. Azi o să fie ea cu ea, goală, între așternuturi. C-un hmm autoironic își zice: Fii tu. Bine bine, poate o să mănânce câteva cireșe, poate o să bea șampanie, poate o să probeze rochia argintie, poate o să-și pună parfum pe părul pubian așteptându-l pe Amor, că nemernicul numai pe așa vreme vine, și-or fi doi depresivi, plouați.
Tina Dublea
De atâtea nopți aud plouând, fir-ai a dracului Bacovio cu versul tău, că deslușesc încheieturile de înger cum trosnesc de la prea multă apă în aripe. Își amintesc și ei cu mine de acel martie infernal când noi ne iubeam oriunde aflam un cer oval de Nichită. Ploaia care a venit le va potopi pe toate, da? Dacă nu, o să rămân așa, plutind în Macondo-ul meu interior, așteptând să vii cu barca de salvare și să mă întrebi I wanna know, have you ever seen the rain. Dar, vâslește mai repede. Prind mucegai.
