Apa curge din cer de nu știu când, glodul crește-n ogradă, înghite prundul, urcă până-n prag. Gavril a-nchis vitele-n grajd. Își șterge picioarele înnoroite. În casă miroase a julfă și-a scrijele. Mama-ntinde aluatul, Vetuța curăță barabule, Ioan mișună pe jos, Ileana și-a făcut păpuși din cârpe. Oare nu se oprește odată, mă-ntreb. Barem am scăpat de mers cu vacile. Tata aduce din pod o bucată de piele de porc. S-așază pe laiță și se pune pe meșterit. Du-te și cată-ți oghele, îmi zice. De mâine mergi iar la școală.
Daniel Onofrei
La început a fost un nor. Copiii au început să-l poreclească varză, șarpe sau gălușcă, fiecare după cum îl vedea. Chipeșul Juan credea că seamănă cu stuful din delta inghinală a Rositei. Doar nana Uma, mestecând tutun, ofta-ntr-un fel prevestitor de vremuri grele. Primăria a distribuit tobe și trompete dar zgomotul n-a avut nici un efect. Soldatul de gardă la drapel a tras nouă gloanțe, fără folos. Abia când Alvaro, preotul satului, a tras o bășină în somn s-a pornit ploaia. Și nu s-a mai oprit.
Arthur Ianoși
Ploua de câteva zile, mărunt, cu 0 și 1. Rareori câte-un glitch, surprins cu coada ochiului, mă făcea să tresar spasmodic. Eram la un click distanță să evadez din mușuroiul ăla de cârtiță. Degetul arătător îmi rămăsese încleștat pe butonul de scroll iar pe fundal se auzea coloana sonoră din Before I Fall. Încerc să strig după ajutor dar comenzile vocale par și ele virusate. Nici să clipesc nu pot. Îmi plouă direct în cortex. Reușesc să închid ochii și să vizualizez numai 9. Matrixul mă scuipă spre Cer.
