Se trezi în scârțâitul frânelor. Podeaua mirosea acru, într-un colț gemea cineva. Privi afară printre scânduri. Era crepuscul peste taiga. Dacă era seară sau dimineață, nu mai știa. Ușa vagonului fu trasă și aerul rece îi învioră pe toți. Aveți vreun mort? strigă gardianul. Era timpul mesei, se predau morții și se primea mâncarea. Întinse mâinile alături de alți călători în așteptarea sacilor cu pâine. O ploaie rece și cuminte îi învălui brațele și el le lăsă așa, întinse, sperând ca sacii să mai întârzie puțin.
Sanda Burță
Când l-au văzut la poarta lor frământând în pumn căciula, au știut că ceva rău s-a petrecut. Nu-l voiseră ginere, era un amărât de fierar și fata lor dăscăliță. De te duci după el, io fată nu mai am, a răcnit tată-său și Dafina a-nțeles atunci că-n inima ei, iubirea de bărbat are să fie soră bună cu dorul de mamă. Ce vrei, mă, un' ți-i muierea? Plecase după lut să cârpească poiata, n-a mai așteptat să stea ploaia, se vede c-așa i-a fost scris. Au cunoscut-o după verigheta făcută din cui de potcoavă.
Ioana Clara Enescu
Căderea ploii, zile în șir, după întoarcerea de la mare, mă irita cumplit. Mii de ace mi se înfigeau în piele când vreun strop îmi atingea obrajii. O pelerină galbenă, ivită în cenușiul străzii, m-a făcut să îmi închid instinctiv ochii, de parcă, obișnuiți cu bezna, s-ar fi aflat brusc în fața unui bec aprins. Atunci s-a întâmplat. M-a prins de degetul mic al mâinii drepte și a-nceput să-mi țârâie la ureche, cu vocea mea de demult: u-re-se-se-ră-mâ-nem-pri-e-te-ne-o-mi-e-de-se-co-le-fă-ră-în-tre-ru-pe-re.
