Maica avea leac pentru toate necazurile copilăriei: vorbe bune și ușor cântate pentru ostoirea lacrimilor, pită cu unt și pastă de măceșe pentru bătăile de la Nu te supăra, frate, dar mai ales, praf de sulfamidă pentru bube. Maicoo, m-o împins și mi-o spart capu', urlam. Cu ea vorbeam ca ea. Șine ce-o 'mpins? Ea. Și arătam acuzator cu degetul spre soră-mea. Vini la Maica să ce țuce. Apoi punea din belșug sulfamidă pe orice rană. Și-mi lua cu mâna. Maica nu ne era rudă, era doar Maica. Pulbere de stele în inima mea.
Alex Caragian
Piratului BarbaRoza îi croncănea corbul pe umăr a ghinioane. Îl scutură de praf și pulbere, căci nu se mai îndeletnicise de acest lux de când petrecuse o noapte cu taxidermistul. Praful și pulberea să se aleagă, tuna și fulgera cerul din gura înconjurată de barbă. Epava corabiei înainta către primejdie printre dunele de praf și pulbere. Matelotul fantomă îi întinse pipa cu praf și pulbere. Bărbosul se uită urât la el cu ochiul de sub plasture. Matelotul scuipă-n pipă. Adu-mi adu-i-mai-aproapele.
Bogdan Ivanovici
Adam visa oi electronice. Acestea o visau pe Eva. Astfel, din acest ciudat lanț aproape cauzal, s-a materializat viitoarea ispitită și a urmat tot procesul acela greoi de reurcare în grădina paradisului. Practic s-a născut visul înălțării prin căderea aceea ciudată în păcat. Visul s-a risipit când a vorbit Domnul. Adame, ai grijă ce visezi că riști să ți se întâmple. Doar zic. Adam, tăcut, s-a mișcat prin pulberea stelelor, a tras adânc praful cosmic în plămâni și a început proiectul Omenirea.
