Toți săltăm de frică și ne zgribulim sub plapumă ca plasticul în apa fiartă. Ba de teama cuptorului cu microunde, ba de conspirația americanilor, ba de fața nevăzută a nevăzutului, ba de cureaua cu cataramă neiertătoare cînd vine tata acasă, furios că nu-i suficient de beat. Cînd ți-e frică, ți se rupe-n papion de bac sau de țîțele plîngătoare ale Lylei. Mie mi-e frică de ora 6 dimineața și de pătrunjelul din supă. Lui Praf îi e frică de Pulbere. Lui Pulbere îi e frică de țigara bunicii care trage-n piept tot jazzul din New Orleans.
Marian Bircea
Ieșim din lanul de porumb. Numai în pantaloni scurți, transpirați, desculți, ne mănâncă pielea și țânțarii. Soarele apune, praful și pulberea fină de pe drum sunt binecuvântare pentru picioare. Aruncăm cu praf după insecte. Acasă ne-au pus să ne spălăm cu apă de la pompă, rece gheață. Râcâi mizeria cu unghiile. Afară e pusă masa, slănină, telemea, pită, ceapă și roșii din grădină. Și cucuruz fiert. Spune Tatăl nost, mă îndeamnă tata. După rugăciune înfulecam. Râd cu gura plină. Dumnezeu știe că a făcut omul din jeg?
Vlad Mușat
Când am rămas fără tata, am simțit că sunt al nimănui. Moartea nu-i întreabă niciodată pe cei dragi dacă sunt pregătiți. I-am făcut o înmormântare de ochii lumii, în realitate l-am incinerat. În fiecare an, de ziua lui, fac ce am auzit că a făcut și Keith Richards, numai că trag foarte puțin. Sper să îmi ajungă măcar 10 ani. Mișto e senzația de după, când visez o altă zi specială pe care o petrecem împreună. Azi, își ține în brațe nepotul, care a ales de pe tavă, la tăierea moțului, urna.
