Azi e ziua de salariu. Când eram copil mă jucam și mă miram de lume. Toate erau noi. Lingurița, telecomanda, gustul sângelui când mă loveam la deget, păpădiile și ciulinii. Am început școala și mirarea a continuat. Atâtea cărți, profesori pasionați care îmi povesteau despre matematică și fizică, despre Giordano Bruno și Leonardo. Am găsit un loc de muncă și toată pasiunea și entuziasmul au fost spulberate de un petic de hârtie - fluturașul de salariu. Se evaporă banii ca puful de păpădie.
Paul Dârvariu
Cam așa am fost după banchetul de absolvire. Ne pregăteam să plecăm, când Titi ne-a oprit: Așteptați, vin imediat. S-a întors cu o damigeană de Cabernet. Nu ne-am mai culcat. La 7, am început colindul tradițional al căminelor de fete din Pușkin: Gaudeamus igitur, juvenes dum sumus. Fetele ieșeau la geam, aplaudau și aruncau bilețele. Unul a fost pentru mine: Coca, biologie, anul 2, cam. 406. Ce înseamnă destinul, Cocuțo. Oare cum ar fi fost viața noastră, dacă aș fi băut doar un pahar mai puțin?
Diana Andrasi Zarnoveanu
Ca orice damă de origini disputabile, Josephina comanda tot soiul de rețete alambicate: sufleu de fazan, miel à la Malmaison, fromage gratin dans un bain de vin rouge și alte minunății demne de dicționarul lui Încurcă-Limbă. Cu împăratul mi-era însă mult mai simplu, că mă striga din fața ferestrei, cu mîna-n șold de parcă mi-ar fi comandat un tablou, nu o farfurie de mâncare. Trei cuvinte răcnite ca pe câmpul de luptă: Bucătare, sos Bechamel. Bucătare, canard bleu. Gastronomia prafului din pușcă și-a pulberii iacobine.
