Lina, femeie veselă și dârză, fusese însărcinată cu transbordarea rămășițelor pământești ale părinților ei, dintr-un loc de veci în altul. S-a dus la cimitir, a plătit preotul, a cinstit groparii și a plecat cu doi saci, nu prea grei. Acasă, până la eliberarea celuilalt loc, părinții au zăbovit în cămară, lângă sticlele cu vin din via plantată de taică-său. Seara, își ridică picioarele obosite și își toarnă un păhărel. Hai noroc, tată și mamă, vinișorul nostru e bun. Fiți fără grijă. În curând ne vom muta împreună.
Cristina Daniela Dumitru-Pascal
Un copil scria povești. De adormit oameni mari. Pentru că părinții au uitat că pruncii lor au nevoie de basme. Că vor să fie înveliți seara la culcare. Să fie sărutați de noapte bună. Și a zis să îi ajute. Degeaba. Cărțile mureau pe noptiere. Și atunci a scris plăsmuiri de adormit adulții. Citesc odraslele și cei mari ațipesc. Stau, totuși, mai mult timp împreună. În lumea în care ne naștem bătrâni, sufletele uită să fie copii și maturii se transformă în umbrele banilor, sfârșitul e risipă. Nu are ce să mai distrugă.
George Dometi
Bine ați venit la o nouă ediție a cenaclului Știup și Colb, singurul loc unde vă ajutăm să dați de pământ cu textele voastre. Avem un exemplu de nepublicat. Scos din gunoi. Înmormântările în aer liber sunt bio regretabile. Ieri am mâncat niște fluturi ca să mă simt și eu îndrăgostit. Mi-au rămas larve între dinți. Nu mă omor după, mereu înainte. D-aia sunt ambetat de beția monoxidului de dihidrogen rece. Mi-am spânzurat contrastele de un zgârie brânză, noros, dar au picat și s-au stâlcit. Atâta.
