Uite, aici a fost școala noastră, mi-a spus Vitali în timp ce-și ștergea mucii cu mâneca. Mă uitam în jur și-mi înghițeam lacrimile. Misha, uite, aici ai fost tu la operă, nu-i așa? Da, într-adevăr, acolo fusesem acum 5 ani împreună cu Alexuța și Oleg. Văzusem Turandot. Atunci era pace și Odessa ni s-a părut cât de cât cool pentru o vacanță hipsterească. Acum mergeam de mână printre moloz și dărâmături cu un copil orfan de tată. Oleg, prietenul nostru, murise acum un an pe front, iar Vitali începea să-l uite.
Ana Maria Dobre-Nir
A trebuit să trag, iar ea n-a căzut la pământ cum ar fi fost normal sau cum îmi imaginasem în toate nopțile nedormite. A fost luată de vânt și purtată așa, cum să zic, ca o frunză, cât vedeai cu ochii. Apoi a dispărut. Am rămas ca prostul în mijlocul străzii întrebându-mă ce s-a întâmplat, dacă s-a întâmplat cu adevărat. Și unde au dispărut toți oamenii ce acum câteva minute erau pe stradă? De ce nu aud nimic? Acum cerul parcă vine spre mine. Atât de lent, ca o gură larg deschisă ce se pregătește să mă înghită.
Ana Călin
Devenise oarecum respirabil, așa c-am ieșit puțin prin parc. Mi-am pus căștile și am coborât lângă lac, să admir lebedele umflate de pufuleți. Mirosea sălciu, puietul de lavandă plantat compulsiv se uscase. Am dat sonorul mai încet, ca să nu mor călcată de vreun livrator pe trotinetă. Tocmai feream concomitent un rahat de câine și un țânc pe bicicletă, care urla cu capu-ntors că vrea înghețată, când un vuiet pornit de nicăieri m-a făcut să tresar. M-am uitat la căști, dar ele n-aveau nimic. Cânta Axl pe Arenă.
