Dâgâdâm dăgâdâm. Așa face tramvaiul. Uite mami, alt tramvai. De ce e așa multă lume în ăla și aici nu? Mama, absentă, se uita pe geam. Dădu din cap. Da. Mami, tramvaiul este din fier și merge cu electricitate. Tati a zis că la anul învăț să citesc. Și atunci voi afla tot. Ieri mi-a zis să nu îți zic că o pupa pe prietena ta cât ai fost la baie. I-a zis că o iubește. Tati ne iubește și pe noi? Mama, absentă, se uita pe geam. Dădu din cap. Da. Ce bine. Mami, o să mă fac șofer și o să te duc acasă. Nu coborâm aici?
Arthur Ianoși
Mi s-a strepezit sufletul de la cât de acru am devenit. Dacă aș sta să-mi număr ghinionul, probabil nu m-aș mai mișca din fotoliul ăsta. Oricum nu o fac. Am nervi cât 12. Ieri am primit un mesaj ciudat că mi-a fost îngerul arestat. Și asta nu-i tot. Cineva mi-a lăsat un geamantan la ușă. Habar n-am ce e în el. Mi-e frică să-l deschid. Plus un vis nebun azi-noapte. 6 milioane de diavoli, conduși de un cavaler negru, turnau cenușă deasupra orașului. Mă strânge cămașa. McMurphy, e timpul pastilelor.
Gabriela Rus
Într-o zi nu am mai putut suporta frustrarea, clocoteam de ură și neputință. Sosise momentul răfuielii. După primul pumn am fost șocată. Cum să lovești o doamnă în felul ăsta? Dar m-am recules rapid, ce plm, să vezi că încă mai am ce trebuie să ți-o trag de nu te aduni. Și bang, cu furie, direct în nas. Cu un crac s-a sfărâmat și sângele îmi curgea șuvoaie peste pumnul încleștat. O durere acută m-a curentat până în tălpi. M-am schimonosit de durere. Am ridicat privirea. Chipul din oglindă încă rânjea.
