De la furtuna de azi-noapte se pierduse semnalul de la releu. Și era ora de Dallas. Prin geamul deschis de la camera mare, se auzea buna: iar are purici, mai mișcă puțin, acu-i bine, las-o, offf, iar s-o dus, bat-o s-o bată. Rămâi acolo, mă ficior, că nu țîne mult. Acu-i oglindă, nu mai mișca, iacătă-l pe jereu'. Băiatul, ca un străjer pe acoperiș, cu mâna pe antenă, începu să iscodească cu privirea prin casele vecine. Își lua partea lui de filme tari, ca alea de care râdea cu Lică seara la florifetefilmesaubăieți.
Ana Maria Dobre-Nir
Avea ochii încercănați când a intrat. Pastorul, cum îi spuneau toți, l-a luat din scurt. Ce-ai făcut, mă? Nu ți-am zis să te odihnești pentru treaba asta. Normal că nu se odihnise. Abia de reușise să doarmă vreo oră. Își închipuise atât de multe, cum avea să fie prins, chiar și omorât. Până la urmă, trebuia doar să instaleze dispozitivul în camera ăluia de hotel, nimic mai mult. I-a salutat rece pe ceilalți, încercând să pară mai puternic decât era. Știa că, daca-i vor mirosi frica, putea deveni o verigă slabă.
Miruna Marin
Vodca ta e Netflixul meu. Uneori îl deghizez în documentare, cum deghizai tu tăria în cutii de lapte. Petrec ziua pe scaun, lucrând, iar seara pe canapea. Next episode. Copil cuminte, copil de nota 10. Tu stăteai lungit în pat, privind printr-o carte. Mai bine de mine, că duc acest surogat de viață, sau de tine, c-ai dat-o deoparte cu totul, îmbrățișându-ți depresia, și luând-o în pat ca pe-o amantă? Când ecranul se întunecă și gândul la fel, mă întreb, pe repeat: ești tu umbra mea, sau eu a ta, tată?
