Dormea adânc, îmbrăcată în rochie albă, purtând o coroană din flori de mac. Au așezat-o într-o barcă sculptată de toți bărbații pe care i-a iubit. Copiii au împletit un pat din nuiele și i-au uns trupul cu uleiuri parfumate. Pe cât era de tânără și frumoasă, pe atât era de absentă. Spiritul ei era acum cu zeii. S-au rugat pentru ea, pe plaja sălbatică, apoi au dat foc bărcii. Un nor de fum a ridicat la cer durerea celor rămași să privească plecarea femeii. Valurile o purtau spre altă casă. A deschis ochii, zâmbind.
Diana Andrasi Zarnoveanu
Să se ducă-n pânza popii de unde-au venit că m-am săturat de ele până peste ocean. Cu mateloții lor cu tot, că mi-au mâncat sufletul și prora de câte minciuni am auzit din gura lor căscată ca un hău de apă răstignită. Ba că balaurul, ba că sirena, ba că miază-noapte în plină zi, ba că au navigat spre lună cu Jack Sparrow, ba că le-a înghițit triunghiul Paparudelor de cinci ori și le-a scuipat afară gata coafate cu plete botticelliene. Poveștile lor trec prin toate strâmtorile imaginației ca ața prin ochiul de la ac.
Florentina Ghițescu
Pregătirile erau pe sfârșite. Călătoria ar trebui să dureze 9 luni. Niciodată nu știai ce o să întâlnești. Echipajul era complet și toți erau mânați de același entuziasm. Asta era cerința principală - să creadă în reușita expediției. Dacă s-ar fi însurat nu ar mai fi plecat. O iubea și era hotărât să îi ceară mâna la întoarcere. Când i-a spus de plecare, nu știa că o vede pentru ultima dată. S-au ridicat pânzele și o rochie fluturând ca o aripă de înger s-a prăbușit de pe faleza înaltă.
