Este datoria lui Joe să pregătească mesele pe nava intergalactică. Face de sâmbăta meniul pe o săptămână. În restul zilelor, doar extrage diverse capsule, concetrate și lichide din compartimentele lor și le distribuie. Big C, cu care vorbește ca să treacă altfel timpul, i-a zis ieri că seamănă cu Ismail, bucătarul dintr-un roman pământean al secolului 20, numai polonicul mare îi lipsește. Joe și Big C ascultă acum cartea împreună, ca doi prieteni de pe vremuri, doar că unul este un soft și celălalt computerul navei.
Siranuș Hakobian
Radu, pictorul, mi-e prieten de 20 de ani și nu pot să-l las acum, când arta sa trece prin faza de bube, mucegaiuri și noroi. Ultima oară i-am luat două pânze pe care am plătit un preț ca pentru dușmani. Fără negociere, că Radu are suflet sensibil. Când am scos pânzele din portbagaj, bărbată-miu mă aștepta critic în fața ușii: aha, zice el, acum ai cumpărat două curve triste și bolnave. Nu văzusem, dar curvele mele aveau niște eczeme pe coapse. Toate pânzele sus, în mansardă, zice bărbată-miu, să nu le vadă copiii.
Sanda Burță
Ce să fac io cu tine acuma? Când erai fată nu m-ai vrut, că eram tot dus pe mare și tu nu vreai s-aștepți. Du-te acasă și lasă-mă neturburat. Își luă harmușca și-ncepu să cânte fără s-o mai privească, de parcă vântul o măturase pe Oleana de pe fața pământului și din sufletul lui. Dar Oleana tot acolo era, neclintită, ai fi zis că Dumnezeu o prefăcuse-n stâlp de sare fincă s-a uitat în urmă. Nu știa ce are să fie cu ea, știa numai că doru-i corabie blestemată ce-i despică-n două apele sufletului.
