Casa era părăsită. Au zis să intre și petreacă noaptea acolo, de dragul aventurii. A aprins o lanternă. Să nu vă fie frică, ne vom juca puțin, le-a încurajat Noah. Am și o surpriză pentru voi, le-a spus scoțând din rucsac o barcă cioplită în lemn. Acum închideți ochii și închipuiți-vă o furtună. Una așa cum n-a fost vreodată, care să înghită totul în calea ei. Nu puteți respira, pentru că e apă peste tot. Așa le-au și găsit acolo. Trecuse aproape o lună, iar mâlul încă nu se uscase, iar ele acoperite în alge.
Clara Marinescu
Bunica a fost o figură. Pe sub halatul cu care trebăluia, purta mereu furoul roșu dantelat primit de la bunicul. Tainic îmi repeta că numai ce este irepetabil dă gust vieții. Ca pe Dumnezeu o priveam. Azi ștergea praful cu bucăți curate de pânză. Mă uitam fermecată cum le scutura des, pe geam, risipind particule de colb aurii ca ochii ei. Și-atunci mi-a spus ceva ce nu pot uita. Că o casă se transformă în cămin, când poți să scrii TE IUBESC pe praful de pe mobilă. Și i-am șoptit: Bunică, nu mai scutura pânzele.
Nicolae Popescu
Ismail gătește ciorbă de pește. Irimia-și curăță flinta, Gherasim lustruiește cârma, Haralamb verifică parâmele, Mihu spală puntea. Apare căpitanul. Ismail întreabă: Adnana nu estem? Adnana nu vine, e obosită. Fără Adnana nu mergeam, mereu aveam o vorbă bună pentru Ismail. Dar am un ajutor pentru tine, Ismail, pe Ghiulsun. O fată oacheșă pășește pe punte. O, așa veneam de acasă. Căpitane, vreau și eu un ajutor, sare Gherasim. Și eu, și eu, sar și ceilalți. Căpitanul asudă, Ghiulsun zice: Îi ajută Ghiulsun pe toți.
