N-o iubea, dar nici nu-și dorea s-o vadă cu altu și atunci o rănea. Periodic, ca un ritual, pentru a demonstra tuturor că-i era supusă. Alteori, când lui i se părea că râde prea tare, își punea mâna în jurul gâtului ei și-o strângea puțin, cât să simtă c-ar putea oricând s-o sugrume. O excită, le spunea celorlati, care-l priveau dezgustați. În noaptea aia se enervase pentru că DJ-ul o sărutase pe umăr. N-a schițat un gest, dar spre dimineață au realizat cu toții că ea nu era de găsit. În port, îi aștepta poliția.
Iulia Biro
A pornit muzica. A deschis toate ferestrele apartamentului. Curentul a trântit uși. S-a dezbrăcat. A umblat despuiată dintr-o cameră în alta, cuprinsă de o liniște niciodată până atunci aflată. Grămada de pastile era pe blatul gri din bucătărie, lângă sticla cu apă. S-a așezat pe blat, îl simțea rece sub fese. A luat pastilele câte două, câte trei, conștiincios, bând apa direct din sticlă. Nu mai era datoare să demonstreze nimic nimănui. Perdelele fluturau alb în afara ferestrelor, steag al taberei care se predă.
George Dometi
Cuțitul e azvărlit pe jos între mațele împrăștiate. Gleznele smulse dintr-un trup secționat, ce atârnă de un cârlig, sunt aruncate într-un ceaun imens. Așteptați să se scurgă, zice o matahală. Cei trei de lângă se întorc spre singura găleată și vomită. Balta de sânge se amestecă cu resturile deșertate. Când terminați să fiți mironosițe să spălați pe jos, să nu se împută. Și ridicați cârpele alea. Mâine avem un transport. Trupurile firave se opintesc să mute carcasa de porc dintr-un loc în altul.
