Daniel Onofrei
Când i
s-a rupt lui Dumnezeu apa, un potop a căzut peste lume înecând tot ceea ce nu era suficient de ușor încât să plutească. Dinozaurii și sodomiții
s-au dat primii la fund. Despre toate acestea au fost găsite dovezi scrise cu unghia pe lemn, pe tablă sau pe piatră. Cine a avut unghii. Și a știut să scrie. Peștii, bunăoară, au învățat să zboare. Păsările, evident, să înoate. Mai târziu au făcut schimb. Eu, bunăoară, am învățat să înot în whisky. Apa mi se pare trivială. Și mult prea sănătoasă.
Anca Mureșan
Găsesc o bancă la umbră și mă așez abătută. Scot din geantă cartea, cu intenția
să-mi oblig mintea să stea pe loc. Poate că există totuși soluție. Încerc să citesc și să ignor zarva din jur. Lîngă mine, o fetiță plînge după ce
maică-sa a
certat-o pentru că mereu vrea ceva cînd ea vorbește la telefon. Toată tristețea lumii pare că
s-a adunat în ochii ei. Aș vrea
s-o pot consola din priviri, dar îmi văd mai departe de citit. Cînd trece pe lîngă mine, fetița îmi zîmbește
și-mi pune între paginile cărții o floare roz.
Caterina Tudorache
Eu nu sunt în apele mele. El nu este în apele mele. Ea este în apele lui. Eu îi dau un șut în moalele lui. El se întoarce în privirile mele. Ea dispare din apele lui. El rămâne în apele mele. Ea îl vrea înapoi în apele ei. Eu cred că el este încă în apele mele. El minte. Eu aflu că iar nu este în apele mele. Eu îi dau un șut în moalele lui. El rămâne în apele ei. Eu plâng. Ea râde. El se plictisește de apele ei. Ea plânge. Eu râd. El vrea în apele mele. Eu închid apa și mă mut cu instalatorul.
