Trecuseră deja trei luni. Era din ce în ce mai rău. Nu-i mai suportam bufeurile, toanele, ceața-n care se cufundase. O auzeam cum târșâia papucii spre baie dimineața. Știam că-ncepe o nouă zi la fel ca celelalte. Îmi va zice: mi-e prea cald, mi-e prea frig. Va țipa la mine, va arunca lucruri. Va spune că nu mai e cea dinainte, că viața ei nu are rost. Dar toate astea nu mă mai înspăimântau. Mă durea doar gândul că sacul acela cald care-mi fusese culcuș la începutul începuturilor era acum o grămăjoară de cenușă.
Florentina Ghițescu
L-au luat să facă reclamă la carne de grătar. Banii erau buni și a acceptat. Până la rolurile mari trebuia să aibă din ce trăi. Lasă cartea aia că nu de-aia primești bani. Ce-i cu fața asta? Ești cu prietenii la un grătar, te bucuri. Am lipsit la casting și mă trezesc cu tine. Nu știi vorba aia: orice carte citită e un grătar pierdut. Interiorizează aceasta informație și să văd puțină bucurie și dorință de viață. Ia micul, bagă-l în muștar și du-l la gură. Cred că pentru dinți te-au ales.
Lucian Domșa
Iubiți credincioși, a zis Preacuviosul Grătarie, musai să montăm un grătar de fier la intrarea-n biserică, dinaintea ușii. Mulți intrați să vă rugați ori să pupați icoane, însă ieri am văzut că lipsesc bani din cutia milei. Alături, Părintele Agheasmie se uita la ceas, încercând să-și ascundă ghiorțăitul mațelor. Poftea la grătarul de vită ce-l aștepta acasă. Când a ajuns, a intrat în bucătărie și a privit masa goală. Unde-i mâncarea? a răcnit spre preoteasă. I-am dat-o Părintelui Grătarie. A zis că tu l-ai trimis.
